Din cadrul apartamentului ei, dormitorul, baia si livingul se afla in prezent reconstituite in cadrul Muzeului de Arte Decorative din Paris.  Rateau, in plin val Art Deco, fara a se servi de vocabularul plastic al acestuia, inventeaza un nou baroc, un univers fantastic, oniric, cu animale imaginare caracterizat de complexitatea detaliului si sobrietatea ansamblului.  Antilope, gazele, pauni, feline, cochilii, fiinte marine, pasari exotice sunt cateva din motivele care se regasesc in sculpturile de piatra, fier forjat sau intarsiile casei Lanvin.  Din colaborarea cu Lanvin au rezultat 2 elemente care peste timp au devenit simbolurile casei: albastrul (o nuanta inspirata de pictorul Fra Angelico) si sigla Lanvin (cu Paul Iribe) - capodopera Art Deco.  Relatia dintre spiritul casei si decor este perfect reflectata: pasiunea lui Jeanne Lanvin pentru broderie, pasmanterie si lucrul delicat se regasesc in decoratia minutioasa, minuscula, dar nu excesiva, greoaie.  O anume finete si sarmul nostalgic reflectat de celebra "robe de style" - aportul Lanvin la moda anilor 20 - isi gasesc ecoul in lirismul temperat al motivelor decorative, de altfel riguros compuse, ca in arta secolelor precedente.  Pasiunea lui Jeanne Lanvin pentru calatorii (reale sau imaginare) pentru Venetia, Spania, Maroc sunt atent reflectate de onirismul decorativ, tot asa cum pasiunea ei pentru papusi si lumea copilariei (axa definitorie a filosofiei casei) isi gasesc expresie in ludicul formelor.

 

Rateau a amenajat standul Lanvin la Expozitia de Arte Decorative din 1925, dar si Pavilionul Elegantei - moment decisiv in istoria modei si al artelor decorative. Studiind revistele Vogue si l'Officiel de la mijlocul anilor 20 aceasta schimbare este clara si impresionanta: pe parcursul a catorva numere nu doar hainele se schimba dar mai ales intreaga conceptie grafica si modul de a privi moda-femeia-prezentul! Tot Lanvin realizeaza pentru aceasta expozitie un nou tip de manechine - sculpturi in lemn - menite a reflecta pozitiile si atitudinile femeii moderne.  In prezent, acest spirit creator si integrator este din nou prezent in casa Lanvin.  Fara a avea forta de altadata, el se face insa simtit prin surprinzatoarele amenajari de vitrine ale lui Elbaz care sunt un punct de vedere hazliu, proaspat si inspirat intr-o lume atat de obsedata de imagine.  Pasind in casa Lanvin, esti inconjurat deopotriva de piesele vechi de mobilier ale lui Rateau (unele cu o puternica amprenta a timpului), de hainele noi, dar si de vitrinele amuzante.    

 

Chanel    Amenajarea magazinelor Chanel, incepand cu primul de pe rue Cambon, este un exemplu temerar de modernitate si de declinare a unui cod unic de valori.  Alaturi de Jean Patou, Chanel reprezenta in anii 20 ideea de modernitate si actualitate.  Daca primul a ales latura opulenta a stilului Art Deco, atat de potrivita clientelei sale americane, Chanel s-a orientat spre insasi esenta notiunii de modern, asa cum aceasta era reprezentata in epoca de Corbusier sau Bauhaus.  Alb, negru, oglinda sunt cele 3 elemente majore care structueaza spatiul.  Linii drepte, proportii juste amintind parca de vilele moderniste ale lui Corbusier, nici o curba perturbanta, suprafete plane mari, interiorul Chanel este parca o lectie de geometrie la fel de valabila ca acum 80 de ani.  Putem asemana interiorul magazinelor Chanel cu un imens templu extrem oriental, in care paravanele devin oglinzi movibile care pot oricand redefini spatiul. 

  

  

Practic nu stii niciodata daca in spatele oglinzilor se ascunde o alta camera, un depozit, o cabina de proba, un dulap sau un raft cu produse.  Tatami-ul japonez devine la Chanel continua mocheta alb-crem, pufoasa si impecabila.  Masutele cu accesorii, fotolile, scaunele, rafturile sau ecranele imense cu show-ul de moda, totul se inscrie in decorul minimalist si riguros proportionat.  Scara cu oglinzi care conduce la salonul couture (rue Cambon) si unde odinioara statea Coco privind desfasurarea colectiei, este o alta tema fundamentala Chanel.  Practic nu vei gasi boutique propriu Chanel (cu exceptia micilor puncte din magazinele mari) fara scara tratata ca tema dominanta, fie cu oginzi, fie cu panouri luminoase imense.  Sediul Cambon contine practic elementele care au fost reinterpretate in celelalte puncte de pe glob.  Deschizand cel mai mare magazin din Japonia, Chanel a apelat la o serie de artisti contemporani pentru a interpreta elementele codului de valori.  Astfel exista aici o replica a portretului ei de Horst realizat din cristale albe si negre, o caprioara de abanos (replica sculpturii din apartamentul privat) si paravane aproape imateriale din perle.  O orhidee alba vine sa anime acest spatiu geometrizat si sa aduca un suflu natural in universul populat de camelile de matase 

  

  

 

Dior Atunci cand si-a amenajat casa de moda, in 1946, cu doar cateva luni inaintea epocalei colectii, Christian Dior a stiut sa aleaga un stil care, in timp, a devenit sinonim cu el.  El a fost inspirat de arhitectura casei personale din Granville, dar mai ales de un anume mod de amenajare tipic in Parisul anilor 1910.  Este vorba de stilul neo Ludovic al XVI-lea in care erau decorate multe din noile vile din nordul orasului, un stil in care predomina albul si griul, suprafetele lambrisate si feroneria.  Aceasta imagine va deveni prin intermediul lui Christian Bérard (prima amenajare), Victor Grandpierre (decoratorul), Fernand Guérry Colas (flacoanele, ambalajele si stilul grafic) sau René Gruau (reclamele), imaginea casei Dior, de la amenajarea de interior pana la publicitatea din revistele de moda.  Astfel griul Trianon, tipul de scris (caracterele Nicolas Cochin), lambriurile albe, decorul Ludovic al XVI-lea, medalionul oval sau nodul à la Fontanges - funda sunt imagini ale casei exploatate pretutindeni.  Christian Dior era o persoana extrem de supersitioasa. 

 

Cifra 8 si culoarea rosie sunt simboluri fetise, asa cum pentru Chanel sunt cifra 5, trifoiul si combinatia bej-negru.  Prezenta amenajare a vitrinelor Dior de pe av. Montaigne contine in mod simbolic aceste idei: panouri reflectorizante (rosii, aurii sau argintii) recompun prin oglindire imaginea unui scaun / taburet Ludovic XVI sectionat.  Astfel, real si virtual se reunesc prin intermediul rosului sau argintiului.  Amenajarea de interior Dior, calma si conservatoare, a fost mereu imaginea tipica a clientei - burgheza bogata, care isi exprima prin haine sau interiorul propriei case valoarea contului din banca sau functia sotului.  

 

Nu toti designerii perioadei clasice au reusit sa asocieze viziunii lor asupra modei un stil arhitectural propriu sau o imagine vizuala care sa ramana definitiv asociata hainelor.  Balenciaga, care el insusi spunea ca un creator de moda trebuie sa fie arhitect, pictor si sculptor deopotriva atunci cand concepe o haina, nu a lasat o imagine memorabila in alt domeniu decat moda.  Saloanele sau magazinele sale erau amenajate conventional si oricat de puternica este amprenta sa vizuala in moda nu putem vorbi de un stil vizual Balenciaga in altceva decat moda (sau parfumuri).  La fel sta situatia si pentru alte nume mari precum Balmain, Nina Ricci, Fath sau Rochas.  Doua exceptii notabile sunt Vionnet si Schiaparelli, dar in cazul lor nu vorbim de o arhitectura tipica ci mai degraba de o imagine grafica. 

 

Exemplele prezentate arata ca de multe ori succesul unei marci este datorat si modului in care reuseste peste ani sa isi construiasca o imagine durabila si tipica pe care ulterior o tranforma intr-un intreg univers, cu elementele (morfologia), legile (sintaxa) si filosofia proprie.  Arhitectura / amenajarea de interior este in acest caz o conditie determinanta.  Daca linia modei se schimba tot la 6 luni, arhitectura poate furniza cadrul unificator, purtator de sens.