Inca din cele mai vechi timpuri, coafura a evoluat in relatie directa cu moda.  Hetairele - celebrele „gheise" romane - ca sa atraga atentia asupra lor isi inveleau trupul in valuri si isi vopseau parul in rosu.  Doua modalitati distincte, dar care se completau perfect, de a capta interesul privitorului. Cleopatra, ca regina, trebuia sa impuna respect.  Opulenta vesmantului dadea maretia si fastul, iar culoarea neagra in care era vopsit parul ii sublinia trasaturile, dandu-i o cautata aura de perfectiune si, automat, de ireal.  Ea stia foarte bine ca lucrul care impune cel mai bine si care e foarte greu de acceptat si de inteles este, in mod paradoxal, chiar ideea de perfectiune.

Grecii antici, in schimb, erau atrasi de femeile blonde.  Acestea, cochete, au preferat atunci sa-si impodobeasca si hainele cu benzi aurii, un rapel rafinat la nuanta parului.  Mult mai incoace, in capitolele intunecate ale istoriei omenirii, in secolul al XVI-lea, cei care se nasteau cu parul rosu erau considerati blestemati si automat arsi pe rug.  Parul devenea astfel un stigmat care marca pe viata si atunci au trebuit sa-i intunece culoarea, iar o simpla vopsire le conferea o noua identitate.

Dar cele care au inteles cel mai bine importanta culorii parului si efectiv au jonglat cu ea au fost primele dive ale filmului.  Mary Pickford, starul filme mute, si-a taiat parul si l-a intunecat, astfel incat doar fata sa ii iasa in evidenta.  Si Garbo prefera o nuanta inchisa de castaniu, in ton cu toate hainele ei. Psihologii au explicat ca era o (alta) modalitate a divei de a se ascunde in fata succesului. Maronul parca ii stergea trasaturile, intrand astfel in anonimatul pe care il cauta cu obstinatie.
 

Marylin Monroe a demonstrat si ea ca o culoare de par poate sa iti schimbe viata irevocabil. Parul ei din adolescenta, inchis la culoare a fost vopsit in celebrul „galben à la Monroe".  Brusc, adolescenta timida si dezorientata a devenit o adevarata femeie fatala. O operatie pe personalitate printr-o singura tusa de culoare. Automat si ea a trebuit sa se conformeze noului statut si sa abordeze o intreaga garderoba adecvata noii titulaturi de „femeie fatala". Trebuie doar sa ne amintim de rochia ca o a doua piele pe care a purtat-o la aniversarea lui J.F. Kennedy.

Dupa anii '80, cand teoreticienii modei au descoperit in sfarsit ca moda nu este altceva decat o „reciclare" a unor modele de succes ale istoriei si cei care se ocupau de aspectul parului nostru s-au reintors la origini.  Mai ales podiumurile de prezentare au fost invadate de cele mai bizare forme si culori, o modalitate de a sustine ideea de baza a colectiei.  Ca sa exemplific, Gaultier, „copilul teribil al modei franceze", pentru una din colectiile lui, un omagiu in vesminte adus lui Mozart, a preferat sa modeleze parul dupa celebra imagine a muzicianului.  Nota de original apare in modalitatea de a trata parul si in culoare.  Caci aceasta este tendinta, ceea ce se intampla in clipa de fata - melanjul, chiar daca de multe ori imposibil, intre tehnica si istorie.  Mai ales in colectiile creatorilor britanici se remarca o reintoarcere la punk, parul fiind vopsit in cele mai neobisnuite culori amintind de graffiti-urile din statiile de metrou londoneze. Astfel, se induce o nota voita de nonconformism, iar coafura, si mai ales amestecul de culori din ea, sustin foarte bine acest lucru.
 

Noi, oamenii prezentului, am mers chiar mai departe - am incercat sa clasificam culorile parului in functie de personalitate si, dupa cum spuneam la inceput, s-au nascut diferite tipologii.  In mod normal  fiecare tipologie ar trebui sa aiba o vestimentatie anume.  

Spre fericirea noastra, moda prezentului continua sa stea sub imperiul culorii, iar legatura dintre vestimentatie si culoarea parului este mai puternica acum ca niciodata. Daca o perioada de timp albul a fost in voga, si parul a fost vopsit in aceeasi non-culoare, anul care vine va sta sub semnul rosului - la fel si parul. Femeile care vor purta haine inspirate din moda lui Courreges sau Cardin vor avea parul coafat in acelasi stil - cascheta. Nevoia de libertate, tot mai acuta in acest secol supraaglomerat, va duce la o razvratire - parul, aparent necoafat, va fi vopsit in tonuri cat mai naturale.  Pentru seara, vom ramane la acelasi stil dramatic - negru atat in haine, cat si in par. Vom redescoperi si stilul Lolita, cu al ei par auriu, lung, de scolarita. Iar hainele vor parea si ele imprumutate din garderoba unei liceene.

Si peste 100 de ani, moda va fi influentata de culoarea parului, dar si viceversa.  Caci acesta este algoritmul care trebuie respectat si trebuie inteles de fiecare, iar odata ce vom putea stapani acest lucru, atat ochiul cat si personalitatea noastra vor avea doar de castigat.