Probabil, tot in aceste decoruri Ie-a intalnit si pe Elizabeth Taylor, Sharon Stone sau Kim Basinger, ele reprezentand doar o mica parte din clientela fidela a designerului, alcatuita mai ales din vedete ce au „rezonat" cel mai repede la nota de glamour specifica oricarei creatii Valentino. 

Cea mai recenta victima este Nicole Kidman, actuala muza a spilcuitului designer.  Respectand indicatiile de mai sus, Nicole a preferat pentru gala Oscar de acum trei ani o creatie Valentino.  Probabil ca nu intamplator acea seara este considerata de criticii de film ca fiind un nou start in cariera ei de actrita, destul de monotona pana atunci.  Atractia pe care Valentino o are pentru lumea show business-ului s-a manifestat inca din perioada cand era student al Camerei Sindicale Franceze.  Atunci si-a ales ca tema a colectiei de absolvire divele filmului mut sau sonor.  Jocul „de-a vedeta" este, de atunci, preferatul lui: luam o femeie si o imbracam cu o rochie Valentino.  Este suficient pentru ca, a doua zi, rezultatul acestei simple operatiuni sa poata fi admirat in paginile tuturor revistelor din lume.  „Pentru acest fel de staruri mi-ar fi placut sa creez... Doar pentru ele... Dar pentru ca ele nu mai existau, am inventat o posibila diva - asa cum o vad eu - eleganta, stralucitoare, sexy."

Un Pygmalion modern, care isi recunoaste cu nonsalanta meritele, dar si defectele.  Primul si ultimul lui defect: „Iubesc luxul.  Da, il iubesc. Pentru ca eu sunt cel care il creeaza."  Iar aceasta afirmatie nu este deloc deplasata cat timp, in lumea modei, Valentino este unul dintre putinii designeri care au reusit sa inteleaga esenta luxului, acel „ceva" pe care doar il poti simti la o rochie, dar cu greu il poti explica: un „ceva" care face diferenta dintre o femeie oarecare si o vedeta.

„Starul este singurul care stie exact ce rochie sa poarte si cum sa o poarte." Si mai ales unde sa o poarte, cum a fost si cazul lui Jacqueline Kennedy, „vaduva Americii", care pentru nunta cu Aristotel Onassis a preferat un deux-pieces Valentino din dantela alba, din colectia „White Collection".  Iar daca lui Jackie O. americanii nu i-au putut ierta niciodata tradarea, lui Valentino au trebuit sa-i recunoasca public talentul.  Mii de ziare titrau, pe prima pagina, a doua zi dupa celebrul eveniment: „Nunta -o rusine. Rochia-un vis". Drept multumire, Jackie ii va deveni clienta fidela, prietena apropiata si sponsor al actiunilor de caritate in care Valentino a fost implicat. „Pentru creatia mea, Jackie O. conteaza foarte mult. Amestecul de pur cu sofisticat, usurinta cu care combina cele mai neasteptate haine au constituit pentru mine o inegalabila sursa de inspiratie." Iar daca designerului i s-ar cere sa faca un clasament al celor mai elegante femei ale lumii, in fruntea lui el o va plasa fara ezitare pe Jackie.  Alaturi de ea, pe aceeasi scara valorica, ar sta legenda modei - Diana Vreeland, prima femeie care a intuit adevaratul potential al lui Valentino si care, crezand in el inca din anii '60, l-a sustinut, reusind sa-l impuna, prin intermediu revistelor pe care le conducea, publicului international.

„La baza carierei mele au stat si vor sta  femeile", declara el, chiar daca in viata lui personala lucrurile sunt putin diferite.  Dar unei legende i se accepta orice, mai ales atunci cand este vorba despre o legenda care are puterea de a crea, la randul ei, legende. Tot ce este legat de el, tot ceea ce concepe Valentino - fie ca este vorba despre haine, mobila sau parfumuri - ii apartine, automat, ei.  Tot ceea ce designerul atinge ~ datorita in primul rand legendei care il inconjoara - se transforma automat intr-un succes. Pictorii care si-au expus panzele pe peretii bou-tique-ului sau de la Roma si-au triplat in timp record cota, iar muzeele modei din intreaga lume, subjugate mai ales de rigoarea si calitatea oricarei haine care ii poarta semnatura, cheltuiesc sume fabuloase pentru a putea avea o creatie Valentino in colectiile lor.

Banii par sa intre cu deosebita usurinta in conturile designerului, dand la prima vedere impresia unui veritabil „dolce far niente ", atat de iubit si de designerii mioritici. Nimic mai fals: in cazul lui Garavani, in spatele legendei se ascunde Munca. Chiar daca la atelierele din Roma nu merge decat intr-un Rolls de colectie, iar in pauze muncitorescul sandwich este inlocuit de caviar si sampanie, cele 10 ore de munca zilnice sunt respectate cu o rigurozitate mai degraba germana decat italiana. „Am nevoie doar de un creion si de hartie." Restul vine dintr-o cultura vasta, dobandita in lungi peregrinari prin muzeele lumii. Favoritul lui - Prado. „Aici am descoperit pictura. Sau, mai degraba, ca pictura este, ca si moda, o simpla stare." Albumele de pictura sunt, in clipa de fata, singurele carti pe care le mai cumpara.

Probabil din una din ele s-a nascut si acel atat de comentat „rosu Valentino", o culoare considerata in prezent „semnatura lui Valentino". O nuanta de rosu cu totul speciala, un amestec intre culoarea unei rochii purtate de un personaj pictat de Bottero - pictorul favorit al lui Valentino - si rujul Rubinstein numarul 10, favoritul lui Jackie O. Un rosu imbogatit cu nuante date de reflexele cristalelor sau de broderiile ton sur ton - detalii meticuloase care fac din orice creatie Valentino, fie ea cat de simpla, un unicat. „De aceea ma si simt foarte bine in zona haute-couture", spune designerul, care adora sa atraga atentia tuturor.

„Cred ca expresia care poate descrie cel mai bine o creatie Valentino este «drop dead entrance»". Rochii pe care le observi si in mijlocul unei multimi de 1000 de persoane, cam tot atatea cate au fost invitate de Valentino si asociatul sau in 1991 pentru a celebra, impreuna cu ei, 30 de ani de creatie.  O aniversare care a debutat cu o expozitie urmata de o cina la lumina lumanarilor (bineinteles, rosii) si de un party care a durat o noapte intreaga.

Totul „very Valentino". „Mr. Chic", cum este alintat de cliente si presa, nu pierde nici o ocazie care poate sa-i consolideze faima de „ultimul imparat al... luxului". Un imperiu al luxului care valoreaza in prezent peste 6 miliarde de dolari, ceea ce il transforma pe Valentino intr-o forta care nu poate fi ignorata de concurenta, mai ales ca designerul a avut buna idee sa acopere aproape toate sectoarele industriei de lux.

Astfel, orice femeie poate gasi in magazinele lui Valentino din Roma, Paris, Londra sau Milano tot ce are nevoie pentru a incepe o noua viata, bineinteles respectand canoanele impuse de designer - rochii de seara, costume „chic and simple", blanuri in special de samur), ochelari de soare sau parfumuri.  O viata a la Valentino pe care cine nu si-o poate permite o va putea admira in viitorul Muzeu Valentino, cel mai ambitios proiect al designeru-ui, gazduit-cum altfel? - intr-un palat de langa atelierele Valentino din Roma. Cu un patrimoniu impresionant - 2000 de rochii, accesorii si o arhiva extrem de bine pusa la punct - acesta va fi un cadou pentru acest oras si pentru studenti.

Dar pana la deschiderea oficiala a acestuia, Valentino prefera sa calatoreasca, sa-si decoreze cea mai noua casa cumparata in Alicante sau sa se implice in actiunile caritabile pe care le organizeaza in favoarea copiilor bolnavi de SIDA.

De multe ori, in timpul show-urilor din Piata Spaniei, cei care au obtinut ravnitele locuri din partea dreapta il pot zari in spatele vitrinelor chiar pe Valentino Garavani. Inalt, intotdeauna imbracat intr-un costum Valentino, elegant cum doar barbatii italieni sunt, simpla lui aparitie eclipseaza de multe ori chiar prezentarile de moda.  $i aceasta mare de capete care se intorc dupa el este cel mai important omagiu care ii poate fi adus.