Tinute care depasesc granitele, evocand o intreaga lume de senzatii si mistere, trecand cu nonsalanta de la Cehov la Shakespeare, de la O’Neil la Dürenmatt, de la platoul TV sau cinema la scena teatrului, Levintza a imbracat sute de personaje si a creat zeci de spatii de joc. 

Astfel, ceea ce propune ea astazi este rezultatul acestui lung drum printre celebrele personaje pe care le transpune in cotidian.  Imaginatia creatoarei, puterea de a crea linii, culori, forme, usurinta cu care reinventeaza stiluri, totul se leaga direct de aceasta cultura in teatru.  Poate tocmai de aceea, simplul apelativ de „fashion designer“ nu este suficient.  

In primul rand pentru ca ea depaseste pragmaticul, preferand spectacolul.  Corsete exuberante lucrate in tehnica patch-work, rochiile de bal, palariile si accesoriile elaborate, asocierile curajoase de culori par desprinse dintr-o poveste ideala.  Astfel se creioneaza o noua tehnologie a femeii moderne care nu se sfieste sa schimbe rolurile cu usurinta unei actrite versate. Fiecare tinuta Levintza are puterea de a surprinde starea si sentimentele celor care ii poarta creatiile.  Are puterea de a transmite mesaje sau de a induce stari de spirit, devenind o prelungire a fiintei omenesti.   

Poate oricine (cu oarecare manualitate) sa devina creator de moda?

In Romania nu exista creatori de moda, doar designeri.  Dar si aici exista o problema, deoarece nu ii putem numi designeri pe cei care au doar o oarecare manualitate si foarte putine cunostinte de istoria costumului, sistem si tendinte.  Acestia sunt de fapt amatorii de la periferia modei.
Creatorul de moda este cel care transforma total imaginea modei (Chanel care a revolutionat imaginea femeii moderne si Dior care a trasat „new look“-ul in 1947).  Issey Myiake, care a impus ideea de „arhitectura a costumului“, prefera sa se autodenumeasca artist sau designer, nu creator de moda. Designerul este acela care construieste o rochie in functie de tendintele existente, promoveaza propriul lui spirit creator sau contureaza o idee apeland la vesmant.

Cum ati sustinut tinerii designeri?

Activitatea acestui club urmarea si educarea si formarea specialistilor din moda, a manechinelor, fotografilor si criticilor de moda.  Prin acest club am organizat atat prezentari de moda, cat si expozitii sau cursuri de perfectionare.  A fost un efort fantastic, atat ca volum de munca, cat si financiar.  Din acest club s-au desprins cateva dintre numele importante din moda romaneasca de astazi (Elena Perseil, Adrian Oianu).  Astazi, prin intermediul emisiunii de moda pe care o realizez de peste 6 ani, le-am oferit tuturor celor interesati si care merita un spatiu de expunere, precum si promovarea necesara. Ii amintesc aici pe Silvia Serban, Ana Maria Lungu, Irina Marinescu, Denis Predescu.

Cum poti sa inveti pe cineva ca moda nu este doar un prilej de invidie sau sfidare, ci bucurie?
Moda, prin definitie, trebuie sa fie o bucurie pentru ochi si spirit, iar purtatea unei haine trebuie sa fie o placere, o satisfactie si poate o distinctie sociala.

Stilul nu tine de bani, ci de fiecare dintre noi, de cultura noastra, si de aceea nu are nici rost si nici logica sa-l invidiezi pe cineva pentru cum arata.  Sunt cazuri, mai ales in Romania, cand moda este folosita de unii strict pentru a sfida: etichete cu nume ametitoare, scoase la vedere, accesorii care poarta nume ultra celebre.  Sunt lucruri pe care le au si le poarta, dar nu cred in ele sau nu ii reprezinta, si de aceea apare senzatia de fals.  Din fericire este vorba despre un efect pe termen scurt, care nu are cum sa dureze.  Moda apartine momentului in care traim si ea este inlocuita foarte rapid de alta, la randul ei inlocuita de una noua …

Putem vorbi de bun gust Romania?

Arta de a te imbraca face parte din arta de a trai.  Gusturile sunt diferite si sunt supuse unor criterii estetice care se refera la tine, ca persoana vazuta din afara.  Romancele iubesc negrul pentru ca vor sa fie sexy, dar de multe ori pentru ele sexualitatea da mana cu vulgaritatea.  Este regretabil si ca multe dintre femeile din Romania isi aleg vestimentatia fara sa ia in consideratie ce anume le avantajeaza, in ce imprejurare, unde, la ce ora …  De fapt, toate acestea inseamna lipsa de stil.

Cum descrieti „stilul Levintza“?

La inceputul anilor ’80, cand am inceput sa ma ocup de moda, m-am gandit la diversitatea caracterelor femeilor. Am vrut sa fie misterioase, atragatoare, sa aiba stil.  Pentru asta am lucrat cu forme, volume, taieturi si detalii …  Mi-am dorit sa pun bazele unui stil original si de aceea am incercat sa inventez si o tehnica speciala.  Am inventat un material special, unic, care si-a pastrat valoarea pana in ziua de astazi (suprapuneri si amestecuri de materiale, atent compuse, cusute manual, brodate si rebrodate).

Ati fost vreodata tentata sa ramaneti si sa va continuati cariera in alta tara?

Nu.  Niciodata, chiar daca mi s-au oferit conditii foarte bune.  Intre 1980 si 1982 m-am zbatut foarte mult sa ies din tara, sa pot circula, sa ma pot informa.  Fara informatie la zi este cumplit, nu te poti dezvolta.  Ca sa pot iesi am inventat o expozitie de arta decorativa, cu papusi in marime naturala, fiecare cu propriul ei caracter sugerat prin machiaj, accesorii si vesminte.  Dupa ce am prezentat expozitia la Monte Carlo si Paris, am primit multe oferte de ramane in Franta … dar nu le-am acceptat, deoarece simteam nevoia sa ma intorc acasa.

Ce inseamna pentru dumneavostra acasa?