La scurt timp am inteles ca nu pot si moda si medicina, pentru ca in acea perioada lucram la Spitalul de Chirurgie din Iasi.  A fost o decizie importanta renuntarea la cariera medicala, pentru care deja investisem 6 ani de munca.  Am hotrat insa sa pornesc pe un alt drum, intr-o cu totul alta directie.  Toata lumea a spus in momentul respectiv ca este un risc enorm, medicina era o meserie ravnita; dar mi-am asumat acest risc si se pare ca nu am mizat gresit.
 

Cum a fost trecerea de la "Exclusiv" la "Irina Schrotter"? Ce te-a determinat sa faci aceasta schimbare?

Eu am inceput sa lucrez pe o marca care nu era deloc personalizata, nici nu stiam exact atunci cum este sa lucrezi pe o marca care sa poarte numele celui care conduce afacerea.  Atunci am ales un nume care sa dea clientilor o indicatie clara asupra brandului si m-am gandit ca "Exclusiv" ar indica o calitate deosebita fata de oferta existenta, precum si o exigenta fata de tot ceea ce inseamna croi, tendinta etc.   Piata ieseana, piata mea principala de desfacere, in acel moment, a reactionat foarte bine la ceea ce eu produceam, ceea ce m-a facut sa ma gandesc la o extindere catre Bucuresti, o zona care conta si atunci ca si acum pentru moda.  Dupa 5 ani de zile de la debut, am riscat din nou.

Am venit in Bucuresti si, dupa un an de zile, timp in care lumea a aflat de marca si a inceput sa o cumpere si sa o aprecieze, am observat cu surprindere, mai ales dupa promovarea facuta de presa in care eu nu am investit nimic, ca lumea nu stia foarte bine de "Exclusiv", dar reactiona foarte bine la numele meu.  Au fost cativa prieteni care m-au intrebat de ce nu vand mai degraba sub numele meu.  Am ajuns la concluzia ca poate fi o idee buna si am avut curajul sa schimb progresiv numele brand-ului. Astfel, doi ani am functionat ca "Exclusiv by Irina Schrotter", pentru a nu pierde ceea ce castigase deja brandul "Exclusiv" si apoi am ajuns la "Irina Schrotter".  

 

Piata era deja pregatita pentru a primi brand-ul unui designer autohton.  De fapt, nu eram singura, mai erau si alti designeri care lucrau sub nume propriu, dar reusita a fost garantata si de activitatea mea din afara brand-ului care a adus un plus de imagine afacerii.  In plus, de ce sa nu spunem, am norocul ca port un nume care nu suna foarte romanesc si care, pentru multi, poate indica acel ceva care te atrage si te determina sa dai un ban in plus. "Irina Schrotter" suna un pic exotic.  Cred ca numele meu a fost un mare castig pentru afacere.  Dupa care a urmat multa munca.

 

Am facut si multe greseli, am pierdut si multe oportunitati, am inaintat pas cu pas, crescand reteaua de distributie si productia.  Mai departe intram in detalii despre mecanismele pietei, iar lucrurile se complica.

Crezi ca tu, Irina Schrotter, ca imagine si stil, esti cel mai bun promotor al brand-ului?

Asa s-a intamplat, pentru ca nu am avut o politica foarte clara de promovare a brand-ului.  Singurul lucru pe care l-am respectat a fost sa prezint colectiile, cum este si firesc, de doua ori pe an, lucru pe care putina lume il face in Romania.  Nu am avut o politica clar construita si, pentru ca piata noastra nu era o piata bine definita care sa-ti permita sa aloci un buget pentru o campanie publicitara, ne-am axat pe cea realizata prin prezentarea colectiilor.
 

 

 

Esti primul designer roman care a participat, oficial, la un targ international de prêt-à-porter ...

Este adevarat, in conditiile in care Venera Arapu, cea care este prezenta de cateva sezoane bune la Salonul de prêt-à-porter de la Paris, este inregistrata acolo ca si designer francez.  Am participat la Paris sub pavilion romanesc si a fost un inceput bun pentru mine, dupa ce am batut toate targurile din lume, trecand prin America, Europa.  Am testat totul si, mergand la targul de la Paris timp de cinci ani, am inteles ca acolo este o piata care poate sa primeasca ceea ce se produce sub marca mea.  Am avut curajul de a incerca cu o colectie gandita, asa cum am crezut eu ca ar functiona pe piata de afara, mergand acolo intr-o formula restransa.  Nu m-am asteptat sa am rezultate inca de la prima participare, credeam ca o sa mai dureze o perioada, dar am avut si eu si organizatorii targului surpriza sa vedem ca totul a functionat bine de la inceput.

Care crezi ca este locul tau in moda romaneasca?

Cred ca dupa atatia ani de munca ma plasez in esalonul "fruntas".  Cred ca am avut colectii care au fost incontestabil cele mai bune in sezon, iar piata a demonstrat acest lucru pe segmentul mediu-superior.  Sunt brand-uri care se pozitioneaza pe alt segment decat brand-ul meu si care cu siguranta depasesc vanzarile mele, dar pe segmentul pe care il vizez sunt plasata cel mai bine. Si ma refer doar la vanzari,
deoarece nu sunt in masura sa apreciez stilul sau oferta.

 

 

 

 

Cum te vezi tu, Irina Schrotter, peste zece ani, ca om, ca marca?

Imi doresc ca peste un an si jumatate, doi ani, firma sa aiba aceeasi pozitie, pentru ca estimez ca vor urma cel putin doi ani foarte grei pentru toata lumea, si, in general, pentru industria noastra.  Pentru articolele de moda, vanzarile merg prost de trei-patru luni, pierderile sunt foarte mari, din cauza unui declin al pietei …  Din pacate, noi nu functionam dupa regulile de afara.  Tot ce producem noi este pe risc propriu.  Banii pe care ii castigam ii reinvestim, ceea ce ne arunca intr-o zona de risc major.  Putine sunt firmele care pot sa reziste in actualele conditii de piata.  Noi nu avem un "cash" existent, cum au firmele din afara.

Revenind la intrebare, peste doi ani imi doresc sa am aceeasi pozitie pe piata interna.  Eu am un debuseu momentan, provenit in principal din exporturi.  Sper ca daca totul va merge bine pe plan international, pentru ca si acolo e o cadere mare de piata, sa fiu unul dintre supravietuitori.  Lucrurile nu sunt deloc roz, situatia este ingrijoratoare, si nu inteleg de ce toata lumea priveste cu nepasare fenomenul.

Peste zece ani mi-as dori sa fiu mult mai puternica, as dori sa avem cumparatori care sa invete sa se bucure ca au posibilitatea de a cheltui banii pe o marca romaneasca, care ofera calitate din toate punctele de vedere, sa fie mandri ca imbraca un produs romanesc, asa cum si eu sunt mandra cand port un produs fabricat in Romania, care merita banii respectivi.  Eu aleg intotdeauna un produs romanesc de calitate in locul unui produs de marca strain, de o calitate indoielnica. Mai avem mult de invatat si avem de lucrat la capitolul asta.  E pacat ca nu se initiaza un proiect de educare si de explicare catre public, pentru sustinerea pietei interne.  Peste zece ani mi-as dori sa am niste cifre foarte bune la export si sa cresc, caci altfel nu se poate.