Contactul cu lumea televiziunii ii formeaza gustul pentru spectacol si ii contureaza un stil.  Dar cum conform traditiei, din actorie nu poti decat sa supravietuiesti, nu sa si traiesti, asa ca Tom se concentreaza din nou pe arhitectura si design si se inscrie la Parson School din Los Angeles.  Trimis la un stagiu de pregatire la Paris, Tom Ford il cunoaste pe atasatul de presa al casei de moda franceze Chloe, France de Dieulevent, care ii propune sa lucreze ca asistent in departamentul pe care il conducea.  Interferenta cu lumea modei franceze, plina de culoare, fantezie si idei il determina pe Ford sa renunte la cariera in arhitectura si il face sa-si doreasca sa devina stilist, daca se poate de renume international. 

Incepe sa deseneze inspirat in primul rand de propria lui persoana, lucru pe care doar Gaultier il mai facea in acea perioada.  „Personajul Tom Ford", lansat la New York sub eticheta sport Cathy Hardwick se bucura de succes si drept urmare tanarul designer este angajat de catre Marc Jacobs la sectia de creatie a „templului" modei americane, Perry Ellis.  Colectiile pe care Ford le concepe impreuna cu Jacobs respectau in primul rand regula celor trei M specifica modei americane: „minimalist, maxim impact, movie”.  Cu alte cuvinte siluete filiforme, golite de orice detaliu ornamental, amintind vag de personajele negative din filme.  Dupa plecarea lui Marc Jacobs la Louis Vuitton, Tom Ford devine director de creatie la departamentul „Jeans” al casei, invatand ceea ce va pune in practica mult mai tarziu la Gucci: jeans-ul este un basic al garderobei moderne, extrem de profitabil, mereu la moda indiferent de situatie.
 

Nasterea „adevaratului" Tom Ford are loc abia in 1990 cand este angajat de grupul Gucci aflat intr-un declin fara precedent.  Macinat de datorii si avand in spate chiar si cateva crime, grupul Gucci se afla deja de cativa ani in cautarea designerului perfect care ar mai fi putut salva cate ceva din aceasta celebra marca.

Timp de patru ani Tom cauta solutii, se acomodeaza cu stilul casei si participa la lansarea unor noi colectii care nu au succesul scontat.  Apoi, noul presedinte al marcii, Domenico del Sole, il promoveaza pe Ford in postul de director artistic.  Colaborarea excelenta dintre del Sole, un geniu al marketingului in moda, si Tom, designer vizionar, va relansa in scurt timp Gucci, care revine astfel in topul celor mai puternice marci din lume.

Primul lucru pe care designerul l-a propus a fost reintoarcerea la prototipul femeii puternice, care nu poate trece neobservata nici chiar in mijlocul unei manifestatii.

Pentru a obtine acest efect el le ridica pe manechine pe cele mai inalte tocuri din lume (atat de inalte incat la prezentarea colectiei toamna/iarna 2002/2003 una din manechine era efectiv sa-si rupa gatul) si le invesmanteaza in 80% din cazuri in negru.  Fara a promova o creativitate debordanta, dar aducand totusi idei noi, Tom a reusit sa creeze un stil universal valabil care impresioneaza prin simplitatea liniei (minimalism), taieturile curajoase (maxim impact) si nota de glamour (movie).  Nu lipseste perfectiunea deoarece „ea este cea mai mare imperfectiune a mea, iar cautarea ei ma epuizeaza".  Tocmai aceasta perpetua cautare a perfectiunii il transforma pe Tom Ford in mai mult decat un simplu designer.  El are ambitia sa coordoneze atat designul produselor cat si pe cel al magazinelor Gucci, ba se implica si in campaniile publicitare.
 

La prima prezentare Yves Saint Laurent Rive Gauche „by Tom Ford", sacalii modei au stat la panda pregatiti sa atace la cea mai mica greseala.  „Daca voi schimba conceptul foarte mult o parte din vechii clienti Laurent vor fi dezamagiti. Daca ma voi indrepta total catre clasicul stil YSL oamenii vor spune «De ce mai avem nevoie de Tom Ford?»  Daca ma voi indeparta de stilul clasic toti se vor intreba ce s-a intamplat cu semnatura Yves Saint Laurent. Aceasta marca are o multime de lucruri de valorificat. Laurent este inventatorul modei moderne, iar aceasta este o mostenire fantastica pe care poti construi o colectie".  Iar colectia pe care el a prezentat-o a depasit orice asteptare a lui Del Sole ... si recordul de vanzari.  Tom Ford a preluat de la Yves ceea ce Laurent aprecia cel mai mult: ia romaneasca si braul din piele purtat de taranii din Transilvania.

Spre deosebire de imaginea pe care Tom a creat-o pentru femeia Gucci, o vedeta rock plina de temperament latin si stralucire, femeia YSL a fost „mult mai linistita, rafinata, misterioasa, privind lumea din spatele geamurilor fumurii ale unei limuzine".  Porno-chic-ul, curentul pe care Ford l-a promovat in colectiile Gucci s-a transformat la YSL in etno-chic: o rememorare a calatoriilor Maestrului prin lume.

La un asemenea volum de munca te intrebi, pe buna dreptate, daca acest om mai are timp si pentru el.  Viata lui particulara a stat intotdeauna sub semnul misterului.  „Nu cred ca intereseaza pe nimeni ce fac dupa 10 seara. Mult mai important este ceea ce se intampla pana atunci."  Ceea ce se stie sigur este predilectia lui Ford catre un stil de viata simplu, lipsit de complicatii.  Un lucru care nu se reflecta doar in colectiile pentru Gucci si YSL ci si in modul lui de a se imbraca: intotdeauna in haine care ii poarta semnatura, aproape tot timpul in jacheta neagra si jeans pe sub care „nu rezist sa port lenjerie si nici sosete.  Singurul meu accesoriu este ceasul din aur Rolex si geanta de voiaj din piele."

In moda prezentului Tom Ford ocupa un loc distinct: mai mult decat designer sau creative director, el este un vizionar pentru care moda nu este altceva decat mediul perfect care poate sa-i reflecte ideile.  Si vorbim despre moda europeana in primul rand, refractara la orice nuanta de „americanism". 

Ford poate fi considerat cel mai european dintre designerii americani, care, fara a renunta la ideile vehiculate in moda de peste Ocean, a reusit nu doar sa se muleze dupa moda batranului continent, ci chiar sa o transforme dupa gustul sau.