„1976? Parca am facut ceva si atunci....“
1976 este anul ales de Gaultier pentru debutul sau oficial ca designer.  In lipsa de bani, el apeleaza la un fost coleg de banca, Daniel Potard, care ii pune la dispozitie toata suma, fara a cere nimic in schimb.  De ce a facut-o, nimeni nu stie.  Dar poate ca avea si el acelasi subtil feeling ca si Marie... Colectia, lucrata mai ales din haine cumparate din pietele de vechituri ale Parisului, atrage atentia unei prese pacalite cu un ipotetic cocktail.  Chiar si in lipsa acestuia, cateva mici cronici apar in Figaro si Journal de la Mode.  

Nu este inca succesul visat de Jean Paul, dar cel putin are confirmarea talentului sau.  Chiar vinde cateva piese din colectie, iar acesta este cel mai important lucru pentru el.  Adevaratul succes vine doar la a treia colectie, lucrata in apartamentul lui Potard, cand, inspirat de filmul „Romeo si Julieta“ („L-am visat pe Romeo nopti la rand dupa aceea“, suspina el fericit), lanseaza primele modele masculine.  „Intre moda masculina si cea feminina este o granita aproape insesizabila“, iar acest lucru se vede perfect in colectie: barbatii poarta tocuri, fuste inspirate din kilt-ul scotian, bluze din lame ...  „Un barbat poate sa poarte foarte bine fuste, dar nu si sutiene“, tot asa cum „o femeie poate sa poarte pantaloni, dar nu si chiloti barbatesti“

 
„Eu sunt un copil in pielea unui drag-queen“
Femeia poarta o peruca din pene si o bluza inspirata din costumul renascentist.  Legate pe cap, doua suluri de hartie igienica, cu tot cu suport, sunt folosite de doamna cu pricina ca sa-si stearga lacrimile.  Este o mireasa care plange de fericire.  Nu este vorba despre o comedie neagra, ci este una din cele mai renumite mirese create de Gaultier.  Odata lansat pe orbita, fara a mai avea mari probleme financiare, designerul incepe sa-si caute sursele de inspiratie prin cele mai neasteptate locuri.  Incepe cu barurile de noapte si, ca variatie, termina cu spitalele.  Cand viata de zi cu zi pare sa nu ii mai ofere nimic interesant, se intoarce la istorie si ia la rand epoca cu epoca.  Dupa istorie descopera geografia si se opreste putin in India, China, Mongolia ...

Datorita ei, Jean Paul se implica si in productia de costume de film, semnand creatiile pentru „Kika“ lui Pedro Almodovar.  Povestea coafezei care face show-uri virtuale transmitand de la fata locului imagini cu ajutorul camerei fixate pe cap se pare ca a fost de bun augur pentru designer.  Un alt film care deja a facut istorie, tot datorita costumelor lui, este „Bucatarul, hotul, nevasta hotului si amantul acesteia“ al lui Greenaway, pelicula urmata de faimosul „Al cincilea element“ in regia lui Luc Besson.

Nu oricine poate face sex“
Caracteristica pentru creatia lui Gaultier este sexualitatea pe care o scoate de multe ori cu ostentatie la inaintare, facand din ea un adevarat crez.  Ceea ce face el seamana foarte mult cu ceea ce Westwood incearca de mult sa puna in practica la Londra.  Homosexualitatea si sadomasochismul sunt doar cateva dintre temele preferate ale lui Jean Paul.  „Experimentez totul“, sustine el.  Dar el e Gaultier, „copilul teribil al modei franceze“, si chiar daca nu este totul perfect, lui i se iarta.  Si, mai mult, i se da mana libera pentru a crea prima lui colectie de „haute couture“.