Imediat dupa prezentarea de saptamana trecuta am tot incercat sa imi pun gandurile pe hartie dar mi-a fost foarte greu. Aproximativ aceeasi linie pe care designerul o tot promoveaza inca de la prima lui colectie, aceeasi Elena Basescu, aceeasi fixatie pe doar unul sau doua elemente...  Si totusi, ceea ce Oianu a prezentat a fost cu totul nou chiar si pentru el. In primul rand Adrian este unul dintre putinii designeri de la noi care se concentreaza pe croi si pe solutiile tehnice, iar aceasta remarcabila calitate a stralucit in noua colectie (si cea mai simpla rochie era o demonstratie de croitorie).  Umerii falsi din sezoanele trecute, care doar se ghiceau pe sub haine, au fost scosi la vedere cu mult curaj, imbracati, de multe ori si fara menajamente, intr-un galben neon.  Simplul fermoar devine un element decorativ atent folosit accentuand, indirect, acea senzatie de "easy to wear" specifica tinutelor  Oianu.

Sincer, povestea cu imprimeul virtual, chiar daca interesanta ca idee, putea sa lipseasca cu desavarsire, iar colectia nu isi pierdea cu nimic din valoare.  Dar