Chiar daca si acum percep folclorul ca fiind ceva in mod fortat resuscitat, am redescoperit atat eu cat si cativa designeri locali, bogatia de forme si simboluri ale costumelor populare.

Materialele naturale, croiul minimalist, solutiile ingenioase de inchidere,  accentele de culoare, florile tesute, jocurile de alb-negru si suprapunerile sunt lucruri care descriu perfect moda sezonului dar, in acelasi timp, nu sunt altceva decat citate din costumul popular romanesc.  Dupa 1989, cand ne-am cautat inspiratia pe meleaguri mai colorate, am preluat, aproape fara discernamant, toate liniile si formele designerilor francezi sau italieni, in mod ironic ignorand exact influenta romaneasca exercitata asupra creatiei unora dintre ei.  Kenzo, la inceputul carierei si-a cautat inspiratia in zona Maramuresului, in timp de Gaultier a ramas un fan declarat al iei romanesti pe care o declina din cele mai spectaculoase materiale chiar si in colectiile de haute couture.  Tom Ford a incins mijlocul manechinelor, atat la Gucci cat si la YSL, cu brauri late din piele, nimic altceva decat cunoscutele noastre chimire.  Vestele scurte din piele, brodate manual cu fire colorate, le vezi din cand in cand in colectiile lui Dries Von Noten, iar maestrul Yves Saint Laurent a avut si el ca "muza", in unele dintre cele mai reprezentative colectii ale sale,  tot ia romaneasca.  Dar marea surpriza pe care am avut-o a fost atunci cand am vizitat arhiva lui Yammamoto unde, la loc de onoare, erau expuse bluze populare bucovinene, din secolul al 18-lea!

De doua sezoane remarc ca si designerii din Romania au redescoperit costumul popular taranesc, cel autentic, nemanelizat, pe care il folosesc ca sursa principala de inspiratie in colectiile lor.  Adrian Oianu, Lena Criveanu, Doina Levintza si Dork au bifat, mai mult sau mai putin subtil, din catalogul costumelor populare din zona Maramuresului sau Transilvaniei, tinute si accesorii.  Ce imi place este ca astfel se demonstreaza o mai veche teorie conform careia costumul romanesc este atemporal.  Iar in mod paradoxal poate fi considerat  modern, cu micile ajustari de rigoare, si peste 200 de ani!  Pantalonii schelaresti, croiti prin sfasiere intr-o perioada cand foarfeca echivala cu un OZN, seamana izbitor cu "blue-jeans-ul" skinny pe care il purtam de peste 1 an.  Ia, croita ca un trapez, poate fi o perfecta rochie "anii `60".  Braul lat de piele impus de Fendi si preluat de catre tot cuconetul mioritic a exista atat in portul fetelor cat si cel al baietilor iar pantalonii baietilor din Oas nu sunt altceva decat o fusta-pantalon.  Si, in fine, combinatia stricta alb-negru (fara niciun alt accent de culoare) pe care o percepem ca fiind tres Chanel  exista de sute de ani in special in costumele din zona Marginimii Sibiului.

Poate realizand si el acest caracter modern al unui vesmant atat de vechi, Adrian Oianu a pornit la realizarea primei sale colectii intitulata "I live again" de la costumele principesei Ileana, preluand totodata si elemente din costumul popular romanesc.  Astfel am avut surpriza sa remarc ca maneca bufanta a la anii "80 nu se monteaza deloc altfel decat maneca de la ie!  Iar sistemul de creturi punctate intre ele (pe care le gasim in partea de sus a manecii la ie) prin care se da elasticitate unui material rigid, functioneaza bine si la o rochie moderna de seara leat 2007.  Lena Criveanu nu "ascunde" deloc ca iubeste costumul popular.  Palariile din paie trase strengareste peste ochi, purtate peste basmale innodate in jurul capului, imprimeurile manuale (deja un trade mark Lena Criveanu) si accesoriile tricotate din rafie te duc cu gandul la costumul din Maramures; iar paleta cromatica imi aduce aminte de covoarele tesute si brodate care se atarnau pe peretele de deasupra lazii de zestre, in camera cea buna a casei ...

Cei doi baieti de la Dork, Dan Arcus si Amir Dobos, duc ideea si mai departe, propunand o linie vestimentara extrem de tinereasca, chiar perfecta pentru clubbing, dar 100% inspirata din portul popular.  In special m-a impresionat un lucru, poate negandit de ei: broderia mecanica (respectand motivele originale) pe materiale naturale, un amestec seducator de vechi si nou si nou si vechi - tehnici "noi" pe materiale "vechi", idei "vechi" prelucrate intr-o cheie "noua".

Si iata cum revine in moda "Noi suntem romani" ... de data aceasta "cantat" din credinta si nu fortati de niciun fel de cadru didactic sau festival folcloric.   Era si timpul!  Pentru ca Romania nu este deloc asa cum ne-o descrie nesimtitul album "Eterna si fascinanta Romanie" cu tarancute cu ceas Rolex.  Nici cum o vedem pe canale gen Taraf TV, Etno Tv sau alte minunatii.  Romania a fost frumoasa prin simplitatea, decenta si originalitatea ei, prin acordurile cromatice perfecte, prin mirosul de iarba, de stofa curata spalata in apa de rau ... lucruri pe care le-am redescoperit, recunosc, timid ca orice inceput,  in moda romaneasca a acestei primaveri.