vestimentatie vandute vreodata", Calvin Klein se poate mandri cu cele peste 500.000.000 de piese de underwear care i-au fost cumparate, iar Lacroix este considerat ca fiind mai mult decat o legenda a modei prezentului.  Cand Ralph a fost intrebat cum a devenit designer, el a raspuns simplu :„By accident". Un accident fericit pentru victimele modei din toata lumea. Pe acesti trei designeri, care ar putea face parte dintr-o categorie pe care sa o numim „The accidental designer", ceea ce i-a convins ca merita sa intre in moda au fost, de multe ori, banii.  Calvin Klein nu pierde nici o ocazie sa sublinieze acest aspect. „in definitiv, moda este facuta cu bani, din bani si pentru bani. Un designer trebuie sa stie atat sa creeze, cat si cum sa-si vanda creatiile. "Aviz amatorilor. Alti cunoscuti designeri au fost convinsi ca merita sa se lanseze in moda de catre „muze", fie ele de sex masculin sau feminin.  Iar aici trebuie sa mentionez un cazul  fericit al  „muzei cu bani" care, din diverse motive, pune la picioarele viitoarei stele a modei toti banii de care aceasta are nevoie ca sa debuteze. Exemplul perfect: Alexander McQueen. Impresionata de colectia lui de debut, excentrica si irepetabila stilista Isabella Blow i-a cumparat aproape toate creatiile, ajutandu-l astfel pe designer sa-si finanteze urmatoarea prezentare. Ea a procedat aproape la fel si cu John Galliano, precum si cu modistul britanic Treacy. Dupa ce i-a plasat pe orbita, ea nu a mai cerut prea multe de la ei, doar din cand in cand cate o... colectie.

O alta muza a zilelor noastre, mai putin generoasa financiar, dar care I-a dat lumii modei pe Emanuel Ungaro, a fost actrita Anouk Aimee care, in anii '60, i-a facilitat acestuia intrarea la Balenciaga. Daca urmaresti cu atentie colectiile lui, poti usor realiza ca, probabil ca un semn de multumire, multe din creatii par a fi gandite special pentru ea.

„Ce am fost si ce am ajuns" poate fi numele unei alte categorii de debuturi. in 1969 Ferre era cotat printre cei mai buni arhitecti europeni, proiectand cateva dintre cele mai cunoscute cladiri din lume. Se spune ca ceea ce I-a convins sa abandoneze arhitectura in favoarea unei iluzii pe nume moda a fost un drum in India. Ce s-a intamplat acolo doar el a stiut, iar noi nu putem decat sa tragem concluziile privind hainele lui ... arhitecturale. Agnès B. si Luella Bartley au debutat in moda ca redactori, Agnès coordonand sectiunea „mode junior" a editiei franceze a revistei ELLE, iar Luella facand valuri in presa din Marea Britanie cu articolele ei incendiare. Pentru ele debutul in moda a fost firesc. Deja aveau ochiul format si, cel mai important, o retea de relatii care le-au sprijinit si propulsat in „primul rand" al designerilor lumii.
 

Si iata cum astfel intram, ajutati de catre cele doua doamne, intr-o noua categorie: „Din moda la moda" sau, mai poetic, „N-as mai prea vrea sa stau in umbra ta". Isabelle Ballu, Moschino, Giorgio Armani si chiar Gianni Versace au lucrat fie ca desenatori, ilustratori sau decoratori de vitrine si doar dupa ani buni de munca au trecut la creatia efectiva de moda. A intra direct in sistem este una dintre cele mai usoare modalitati de a debuta cu dreptul, mai ales daca ai si norocul (cum a fost si cazul lui Claude Montana, „King" Karl Lagerfeld, Jean Paul Gaultier sau Herve Leger) sa-ti faci practica pe langa un alt designer celebru. Ceea ce trebuie evitat este sa nu devii un asistent pe viata, care nu mai are puterea sa se desprinda de sub tutela „maestrului".

Daca meseria pare prea dura pentru o singura persoana, se poate aplica cu succes „regula concubinajului" care guverneaza categoria „Duo Tango".  Doua exemple mai mult decat graitoare: domnii D&G si Viktor&Rolf. Daca cei doi italieni au preferat sa imparta intre ei atat succesul cat si patul, cuplul de designeri olandezi prefera sa aiba in comun doar contul, succesul si ideile. In ambele variante formula a functionat cu