sunt chiar atat de stralucitoare.  Multi uita sa spuna ca, de fapt, nici nu ajung la show-urile despre care scriu (recunosc ca si eu ma mai incadrez in aceasta categorie din cand in cand) sau stau cocotati pe barele metalice cu vedere doar la crestetul  manechinelor. Nimeni nu isi bea cafeaua cu Galliano sau, cum am mai auzit, cu Tom Ford, sau se pupa prieteneste cu Wintour pe obraz. Este o meserie de consum, guvernata de regula "trebuie sa fiu mai bun decat concurenta", si asta in cazul unei piete extrem de mici, fara mari optiuni de haine, fotografi sau manechine.  Iar daca ai inteles exact ceea ce am scris si, totusi, inca  vrei  sa te trezesti dimineata gata sa pornesti intr-o noua lupta pentru cel mai bun subiect, sedinta foto sau coperta, inseamna ca deja ai facut primul pas in aceasta meserie.
 
PS: In urma cu cativa ani am scris o serie de articole pentru Elle, exact despre culisele modei.  Cel mai nostim comentariu pe care l-am primit a fost: "si tu chiar vrei sa te cred?".  Fata cu feed-back-ul lucreaza acum, si ea , in zona presei de moda si isi cauta cu disperare un nou job.  Si asta nu pentru ca s-a saturat sa bea sampanie sau sa discute despre sistemul modei cu Suzy Menkes, ci pentru simplul fapt ca nu a inteles, decat foarte tarziu, ca dupa ce se sting reflectoarele, intotdeauna cineva trebuie sa ramana sa stranga hartiile de pe jos.  Iar in moda lucrul acesta il face redatorul de moda.