|
Munca pe care o faci este: scris invitatii, carat plase la reviste si bifat liste, raspuns la telefon, decupat si lipit materiale textile, documentare la muzee, cusaturi minore si chiar broderie (care in unele case tocmai pt ca manopera e scumpa se apeleaza la stagiari, asiatici). Daca esti foarte priceput vei face desenele tehnice dupa prototipuri sau le vei face pe comp. In nici un caz nu vei face desene, creatie, te vei contrazice cu designerul si asistentul lui sau sa propui si sugerezi modele pentru colectie. Misiunea suprema pe care o poti avea e sa pregatesti cafeaua sau cola cu gheata pentru designer si sa-l servesti in 5 secunde de cind si-a exprimat dorinta.
Stagiul la Vogue poate suna foarte "glamour" dar realitatea e cu mult departe de visul frumos vandut de revista. Pentru cine are vise in a face un stagiu si a sta la masa cu Carine Roitfeld spunandu-i "cred ca nu culoarea asta va fi in tendinte" sau "nu cred ca posetele Gucci dau bine in pictorialul lui Testino" … poate sa ramana etern cu ele. Desi revista e groasa, munca propriu zisa e facuta de o mana de oameni. Un stagiu la Vogue nu se rezuma la altceva decit la carat plase. Pe Bruno, unul din asistentii de la Vogue Paris, il vad aproape zilnic in statia de metrou de la Concorde, imbracat la fel si carind plase imense cu haine, mereu pe fuga.
Imi amintesc ce-mi spunea un fost asistent al lui Ferré din perioada Dior, cand unul din stagiari a venit cu o sugestie/critica in studio, dorind sa se afirme. Ferré i-a spus sec: la Dior nu poate exista decit o stea si aceea sunt eu momentan!
Din cand in cand, norocul opereaza si mai sunt si exceptii la ce spuse mai sus. |
