"E foarte bine, draga mea. Daca intentioneaza sa te priveasca, va veni cu cel mult o jumatate de ora inainte. Tu iti vei petrece vremea inchinindu-te Sfantului Anton de Padua.  Oricine isi va imagina ca te rogi pentru ca nepoata, sau chiar fiica ta sa se marite."

Patrunse in catedrala aproape pustie.  Cineva exersa la orga pe un motiv de Bach.  Melania Lupu isi muie degetele in apa sfintita si se inchina.  "Desigur, acesta este un obicei catolic, dar e bine, draga mea, sa-ti asiguri prieteni pretutindeni."

"El este, fetito!  Puteai sa juri ca va veni si iata ca nu te-ai inselat."
Ochii Melaniei Lupu poposira cu satisfactie pe silueta barbatului.  Avea cam 35 de ani si parea extrem de degajat.

"Siguranta! Asta am apreciat cel mai mult la un domn. Imi place si cum e imbracat. Nimic strident, totul de excelenta calitate, si spune tu, Melania, daca stii ceva mai rafinat decat un raglan gris souris la un costum gris fer si o cravata neagra cu picouri albe.  Splendid!  Fii convinsa, va veti intelege ad-mi-ra-bil."

Barbatul ocoli capela.  Se opri in dreptul statuilor simuland curiozitati artistice.  Ochii duri scormoneau bancile goale, incercau sa patrunda intunericul ungherelor.  In catedrala se afla o singura femeie.  Statea in prima banca, nemiscata, tinindu-si fruntea in palme.  Nu intorsese capul cand auzise pasii tanarului.  Barbatul ezita cateva clipe si se apropie de confesional. Sunetele orgii alunecau pe langa chipurile sfinte."