Cand inventatorul sau, Louis Reard, l-a prezentat la Paris in vara lui 1946, nu a putut gasi nici macar o singura manechina care sa accepte sa-i poarte creatia. Pentru moda si obiceiurile francezilor, croiala era mult prea scandaloasa. In schimb, a binevoit sa-l imbrace Micheline Bernardini - o dansatoare de striptease – si astfel a dat nastere unui fenomen mondial. 

2. Insa, la inceputul secolului XX asemenea manifestari ar fi fost de neimaginat. Inotatoarele faceau mari eforturi pentru a-si acoperi fiecare centimetru la plaja. Purtau costume de baie voluminoase si chiar apelau la o ciudatenie victoriana numita «the bathing machine» - un fel de cabina din lemn sau panza cu roti. Inotatoarea intra in cabina complet imbracata, unde se schimba in costumul de baie. Apoi, un cal (sau ocazional, doi barbati) impingeau cabina in apa. Inotatoarea iesea apoi direct in valuri, fara sa poata fi observata de pe mal. 

9. Bikini-ul a devenit in scurt timp un loc comun. In 1965, o femeie declara pentru Time ca era “aproape idiotic” sa nu porti un bikini. In 1967, aceeasi revista scria ca “65% dintre tinere poarta acest fel de costum de baie”.

Editia de costume de baie Sports Illustrated a debutat in 1964 cu un bikini alb pe coperta, iar in acelasi an designerul Rudi Gernreich a dus conceptul un pas mai departe creand costumul de baie fara sutien, monokini.

Popularitatea sa a fost sporita si de aparitia unor filme contemporane precum How to Stuff a Wild Bikini sau One Million Years BC, cu Raquel Welch.  

Mai mult, unul dintre cele mai de inceput si mai memorabile momente din filme a fost Dr.No, Bondul din 1962, in care Ursula Andress aparea din valuri intr-un bikini ud si un cutit atarnat la sold. 

10. Bikini-ul se potrivea nemaipomenit formelor voluptoase ale Ginei Lollobrigida, Sofiei Loren si femeilor din acea vreme, care aveau sanii mai mari decat femeile de acum si abdomenul ceva mai moale. Anii 1970 au coincis cu aparitia unor manechine ca Cheryl Tiegs, posesoarea unui fizic atletic care a ramas en vogue pana azi.

Explozia generata de pasiunea pentru aerobic din anii ’70-’80 a dus la una dintre evolutiile bikini-ului. In era aerobicului si lui Jane Fonda, cand femeile isi doreau sa isi expuna cat mai mult corpul, rascroiala chilotului a devenit foarte inalta, partea din fata foarte decupata, iar partile laterale foarte subtiri.

Tot prin anii ’70, industria textila descoperea Lycra, fibra care permitea intinderea unei bucati de material. Rezultatul: bikini-ul string (legat cu doua cureluse sau ate in lateral). Femeile din Rio de Janeiro si St. Tropez au dus lucrurile si mai departe, renuntand total la acoperirea posteriorului o data cu aparitia chilotului Tanga.