Fashion & Beauty - Clanul designerilor invizibili

Foto: Moschino - campanie pentru accesorii

Clanul designerilor invizibili
de Ovidiu Buta
09 August 2007

Daca ati crezut ca moda care o vedeti pe podiumurile de prezentare purtand semnatura unui couturier celebru este chiar creata de catre acesta, ei bine va-ti inselat.

Moda este ca o masina de lux: 99% dintre cumparatori vad doar caroseria si doar 1 % deschid si capota ca sa-i vada motorul. Iar aici incep sa apara surprizele. Chiar daca pe „masina" scrie Gaultier, Moschino sau oricare alt nume ametitor din lumea modei, puteti fi siguri ca numele care apare pe „motor" este al unui

anonim notoriu, un „x-ulescu" pe care nu o sa-l vedeti niciodata in paginile revistelor mondene.

Acest crud adevar, chiar daca a fost scos la suprafata cu ceva timp in urma, continua sa-i socheze atat pe neinitiati, cat chiar si pe cei implicati in sistemul modei.

„Un adevar-fals pe care il stim si il acceptam", declara editorul de moda de la Vogue USA, Hamish Bowles, cu un sezon in urma. In regula, putem accepta faptul ca designerul modern a devenit o „chestiune" abstracta, unde doar sonoritatea numelui mai conteaza. Dar, atunci, cine lucreaza sub numele lui? Si, mai ales, ce face exact designerul in afara plecaciunii de rigoare de la sfarsitul show-ului?

Daca, in trecut, designerul avea rolul lui precis, iar o casa de moda nu putea exista fara el, in prezent, de cele mai multe ori, singurul lucru pe care el il face este tocmai aceasta reverenta de final. Exemplul cel mai convingator: Gucci. Tom Ford trimite bezele de pe pasarelele de moda de la Milano si Paris de 8 ori pe an. Daca il inmultim pe 8 cu 1.000 de produse per colectie (socotim aici si pantofii, bijuteriile si alte nimicuri atragatoare si cumplit de scumpe) ajungem la incredibilul rezultat de 8.000 de lucruri care ii poarta semnatura intr-un singur an. Si, deoarece va era dor de matematica, continuam prin a inmulti totul cu 30 de minute, timpul efectiv de realizare a unei schite artistice si tehnice si astfel ajungem la un rezultat dezolant: lui Tom Ford i-ar trebui doi ani de zile numai ca sa deseneze tot ceea ce prezinta intr-unul.

Iata cum, inca o data, matematica bate moda. Si, pentru ca Ford a facut si el acest calcul simplu, pentru a nu cadea in ridicol, nu se mai sfieste deloc sa declare ca munca lui consta, in majoritatea cazurilor, doar intr-o supraveghere - relativ stricta - a aceea ce se intampla in parohia lui. Iar Tom nu este nici macar exceptia care confirma regula.

„Regina tricotajelor de lux", Angela Missoni, contraataca si ea cu o declaratie naucitoare: „Nu stiu nici macar cum se trage o linie". Cu toate acestea imperiul Missoni rezista in continuare, ba chiar creste si se dezvolta intr-un ritm vertiginos. Tot Angela continua, naturala: „Totusi sunt constienta ca sunt o persoana creativa, ca am un ochi bun si ca pot comunica usor cu oamenii care imi pun pe hartie o parte din idei". Pe scurt, avem o noua explicatie a termenului de designer. Iar exemplele gen Angela pot continua.

Oricum, trebuie stiut ca aceasta situatie a aparut relativ recent. „Este o simpla problema de marime", conchide Giorgio Armani. „In trecut moda era un sector destul de mic, iar designerii incercau sa-si faca timp nu doar pentru design, ci si pentru a se intalni cu fiecare client in parte, iar acest rendez-vous direct cu cel raspunzator de imaginea ta vestimentara era unul dintre atuurile forte ale caselor de moda."

Dar deja vorbim de istorie. Si tot la capitolul antici poate intra si imaginea lansata de catre filmele americane ale anilor '40 in care designerul, cu cearcane adanci, sta 24 de ore la planseta, dupa care mai da o raita pe la fabrica, participa la doua cocktailuri si isi mai bate si copilul. Nu neg ca mai exista, chiar si la noi, cateva cazuri de designeri care efectiv se incapataneaza sa respecte tiparul de mai sus. Dar, ca si dinozaurii, deja sunt considerati o specie pe cale de disparitie. Noua moda in moda este designerul-reclama si designerul invizibil. Cel din urma deseneaza, iar primul promoveaza produsele.

Ceea ce a dus la aparitia acestui fenomen, in afara de ceea ce remarca si Armani, este asa-numita „drama a conglomeratelor": un singur nume responsabil de cinci sau sase case de moda. Cel care a dat nastere acestei „tendinte" a fost King Karl Lagerfeld. Angajat initial la Chanel,in doar 10 ani a preluat directia artistica de la Chloe si pentru ca, probabil, mai avea destul timp la dispozitie, si-a mai lansat si propria marca.

Cand au observat ca treaba merge bine, mogulii modei internationale au preluat ideea din zbor si au folosit-o asa cum s-au priceput. Au ales un nume (si nu neaparat dintre designerii consacrati, care cat de cat pot concepe o colectie; din contra, de multe ori a fost un nume gen Angela Missoni) si i-au dat in stapanire cateva etichete. Noul designer, numit cu surle si trambite, si-a mai adus si el cativa colaboratori, de preferinta absolventi ai diverselor Academii de Arta, pe care i-a antrenat cat mai bine. Acestia si-au mai luat si ei unu-doi colaboratori si astfel a luat nastere „noul lant al slabiciunilor" precum si o noua meserie, cea de stilist. „Stilistul este cel care pune cap la cap tendintele, cel care isi face bine temele pentru acasa si care se inconjoara de oameni care pot sa-i deseneze ideile", a tras concluzia „muza" modei, Polly Melle.

Nostim, dar suna tot a ... designer. „Nu, este un lucru total gresit!", a replicat Ralph Lauren, un alt model „clasic" de designer-reclama. Pentru el, termenul de designer trebuie asociat cu cel de Creative Director. De fapt, o noua „functie" pe firmamentul modei. „Creative Directorul vine cu directia in care trebuie create toate produsele unei firme", iar Ralph Lauren este un foarte bun exemplu in acest sens. Colectiile lui sunt unitare, speculeaza la maxim numele lui si, datorita unor stilisti de geniu, se incadreaza, in acelasi timp, in tendintele internationale si in cele ale stilului Lauren.

Chiar daca totul suna bine si, mai ales, logic, presa de specialitate, obisnuita cu cliseele clasice, a sarit, initial, la bataie, acuzandu-i pe noii designeri de tot ceea ce este mai rau: ca folosesc talentul altora pentru propriu lor beneficiu, „sclavia la putere", ca designerii invizibili din spatele colectiilor sunt prea ... invizibili s.a.m.d. Circul a durat pana cand Patrizio Bertelli, seful de la Prada si alte cateva „hot labels", a pus punctul pe i: „Moda nici nu are nevoie de designeri (!!!)". si, daca domnii si doamnele din randul intai doresc, se poate renunta complet la designerul care culege aplauzele la final.

Si chiar a renuntat la unul din marile nume ale modei, prezentand colectia Jil Sander fara Jil Sander.

Un semi-esec care a linistit presa si i-a dat - pentru a cata oara? - o lectie: moda este industrie, iar noua ierarhie „sociala" a modei functioneaza foarte bine asa cum este. Designerii invizibili se numesc asa pentru ca trebuie sa fie invizibili, iar, daca au noroc si un talent cu adevarat impresionant, pot deveni, foarte repede, Creative Directori sau designeri-reclama.

La urma urmei, hainele conteaza, iar numele de pe eticheta indica doar stilul. Vreti avangarda? Allez chez Dior! Vreti umor? Directia Gaultier. Lux rafinat? Armani. Si asa mai departe

Articol precedent : Noile capitale ale modei

Articol urmator : Divele lui Dolce&Gabbana

Alte articole

Sandra Bulloc in rochia Marchesa Sursa: oscar.com 82nd Annual Academy Awards ®

Din transeele Oscarului 2010
Impartita intre Irak si Pandora, cea de a 82-a editie a Oscarurilor cinematografiei americane si-a serbat mai mult transeele, lansand o batalie din care marea castigatoare a fost femeia …...>>

Peisajul publicitar al sezonului S/S 2010. Partea a II-a
Un nou sezon al colectiilor, un nou sezon al campaniilor publicitare. Principalele teme abordate in campaniile publicitare de primavara-vara 2010 sunt Estetica minimalista, Luxe, calme et volupte, analizate in prima...>>

Peisajul publicitar al sezonului S/S 2010 I: nimic nou de raportat
It may be winter outside, dar in paginile revistelor de moda a venit primavara. Un nou sezon al colectiilor, un nou sezon al campaniilor publicitare.Ca in fiecare an, am asteptat...>>

Barbatii si shoppingul sursa:www.popculturepost.com

Barbatii si shopping-ul
“Barbatii sunt obsinuiti sa cumpere ca si cum ar conduce o masina” considera Paco Underhill in cartea “Chemarea Mall-ului”. Asta inseamna ca ei isi doresc ca informatia sa fie dispusa...>>

Revista presei pentru barbati
Si barbatii citesc reviste si nu in mod obligatoriu doar titluri care se ocupa, exclusiv, de sex, masini, sport sau calculatoare Este adevarat ca lor le sunt dedicate cele...>>

Incertitudinile unei elite Haute Couture 2009
Intotdeauna a existat o separare clara, de la adresabilitate pana la accesibilitate, in tot ceea ce inseamna domeniu artistic. Aceeasi dorinta de exclusivitate se manifesta si in artele plastice ca...>>

Cum ne amintim de 2009? II

Porno fashion

Cinci destinatii renumite pentru shopping

Campaniile publicitare pentru toamna 2008

Noile fashion icons

Din nou despre haute couture

Cantarea Romaniei

Idei de promovare pentru tinerii si talentatii designeri romani

Colectii si colectii

Razboiul designerilor

Cannes en vogue

Clasicul cadrilat