Pentru a lansa mode si a sluji drept modele, inovatorii trebuie sa fie in vazul lumii, sa ocupe pozitii culturale privilegiate: in secolele trecute aristocratia atragea toate privirile la ceremoniile oficiale, apoi actorii de opera starneau admiratia publicului, urmati de stelele de cinematograf si de vedetele muzicii usoare, favorizate de trairile emotionale provocate de spectacole. Astazi exista un loc special de expunere a experimentelor, pe podiumurile prezentarilor de moda ale creatiilor designerilor, iar manechinele au ajuns la randul lor vedete.

Moda inseamna improspatare. Dar de unde sa mai inventezi ceva nou dupa atatea milenii in care oamenii s-au imbracat in fel si chip, incercand practic tot ce se putea incerca in asezarea pe trup a tesaturilor, blanurilor si podoabelor?

Cele mai multe surse de inspiratie se gasesc chiar in trecut, in istoria costumului, din care cate un element de mult uitat e scos la lumina, prezentat drept noutate si integrat ansamblului purtat astazi, pe care-l invioreaza. Majoritatea noutatilor senzationale ale modei nu sunt de fapt decat combinatii ale unor forme „retro”. Astfel, un tanar aminteste astazi de la prima privire de modul in care aratau barbatii de aceeasi varsta in orasele europene ale secolului al XV-lea, cu jachete scurte peste pantaloni pe picior si cizme, doar ca vesmintele nu sunt facute din aceleasi materiale. 

 

Adevaratele noutati ale modei se datoreaza progreselor tehnice, realizarii unor tesaturi cu calitati inedite, cum au fost in secolul XX cele artificiale, apoi cele sintetice ori in prezent cele termoreglabile, care isi schimba culoarea sau chiar forma.

In momentul de fata, publicul s-a lamurit ca ceea ce se prezinta la paradele si festivalurile de moda nu sunt modele de adoptat imediat de catre un om obisnuit, ci mai de graba experimentarea unor noi posibilitati compozitionale, activitate de cercetare, spectacol fantastic de anticipatie, destinat specialistilor. Pentru piata, ideile nou-lansate urmeaza sa fie transpuse in variante purtabile, intr-o cheie relaxata.

Fiecare creator, in cautarea noutatii, isi gaseste alte surse de inspiratie, alta paleta coloristica, alte materiale.

S-a ajuns astfel la concluzia ca moda, asa cum era ea inteleasa acum cateva decenii, ca o improspatare ritmica, sezoniera a imaginii unui intreg segment al societatii, s-a sfarsit (Teri Agins, The End of Fashion si altele).

Realitatea este ca noile sisteme de comunicare (TV, computer, telefon mobil) au dus la raspandirea pe tot pamantul (globalizarea) unor modele vestimentare de grup, ca, de pilda, costumul clasic pentru conducatorii de state si membrii administratiei, ca si pentru oamenii de afaceri, sau blugi si geaca pentru tineretul studios. Denumirile curentelor actuale,

simple chic, minimalism sau clasic, caracterizeaza lipsa de stralucire si de varietate a imaginii umane curente. De altfel, tinerii nascuti in ultimele decenii nici nu au apucat obiceiul de a imbraca haine de duminica sau de ceremonie, ci au fost crescuti doar in wash and wear, mergand la opera in blugi si tricou.

De-a lungul timpului, dintre valurile mici ale modelor trecatoare s-au ales unele trasaturi mai persistente, care au modelat imaginea caracteristica a omului unei epoci, integrandu-l in expresia artistica a unui stil (cum au fost, de pilda, stilurile gotic, renascentist, baroc etc.), ce marcheaza arhitectura, precum si artele plastice si decorative. Deoarece hainele se uzeaza si se inlocuiesc cel mai repede, se poate presupune ca virarea catre un nou stil se petrece incepand cu schimbarile in infatisarea oamenilor.