|
mai departe, cu pantaloni mulati din piele neagra si topuri decupate, care abia acopera sanii dar al caror guler inconjoara gatul, sugerand poate o metafora legata de sufocarea erotica. Rochiile lui Herve Leger sunt mai putin bandage si mai mult bondage, iar tot ceea ce este foarte scurt si foarte stramt este acum la ordinea zilei. Pantofii-platforma feminini ai sezoanelor trecute au fost inlocuiti de modele mai greoaie, impodobite la Rodarte cu tepi metalici (completate de colanti-plasa si manusi din piele), de sandale stralucitoare la Balmain, ale caror barete serpuiesc senzual pe glezne, de cureluse strans legate pe gambe si pulpe la Westwood si Iceberg, iar la Demeleumeester si Yves Saint Laurent se transforma in “custi” sexy dar incomode.
Sandalele romane par sa fii avut parte de o dieta de steroizi, transformandu-se in “super-gladiators” la Fendi, Roger Vivier, Gianvito Rossi si Jimmy Choo. Iar cat despre tocuri, inaltimea de 15 cm nu mai este un motiv de surpriza, iar talpile-platforma ajung la grosimi neobisnuite la Just Cavalli, Gucci, Christopher Kane si Alexander Wang.
Gleznele si picioarele femeilor au devenit noile zone erogene ale modei, iar unele campanii publicitare urmeaza cu precadere acest filon. Unii designeri vorbesc despre un precedent politic. Christopher Bailey sugera, de pilda, intr-un interviu ca ne gasim intr-un moment in care “lumea simte nevoia ideii de protectie si armura”. Altii spun ca e vorba de exprimarea respectului pentru femei puternice - desi, in mod paradoxal, acest lucru se face prin imbracaminte ce te incorseteaza si tocuri periculos de inalte, care aproape te imobilizeaza.
|