ori  prea mare. Alt dulap, alte vesti proaste: mai multe randuri de costume, 12 perechi de pantaloni de catifea reiata (inclusiv trei perechi in aceeasi nuanta de maro ciocolatiu), suficienti kaki pentru o intreaga fratie de facultate si blugi pentru ditai gasca.

MESAJUL DIN MANECA. Vreau sa fiu foarte clar – nu sunt mandru de acest exces. Nu pare deloc cea mai potrivita perioada. Ma face sa par un filfizon cu mai multi bani decat ar trebui (ar putea fi adevarat, dar ingaduiti-ma). In timpul unei recesiuni, astfel de indulgenta poate fi iertata si mai greu – ca sa nu mai spun ca nu e sustenabila.

Ca orice bun analist, concluzia mea se bazeaza pe o cercetare atenta a sursei principale: propria garderoba. Primul lucru pe care l-am observat a fost numarul mic de haine pe care chiar le port. Poate o duzina de camasi. Patru costume. Un singur sacou de soc. O singura pereche, foarte draga, de jeansi. De asemenea, am realizat – si asta e cheia – ca Putinele Alese tind sa fie si cele mai scumpe haine pe care le am. Desi camasile mele variaza de la ieftine (Gap) la medii (Thomas Pink) si pana la scumpe, cele doua pe care le iubesc cel mai mult provin dintr-un mic butic din zona NOLITA din New York (la nord de Little Italy – n.r.), numit Seize sur Vingt, si costa de aproape trei ori mai mult decat cele pe care abia daca le ating.

La fel si sacoul Etro de casmir. Dintre costume, preferatul meu e unul facut la comanda, din lana usoara albastra cu picatele fine albe. Si pentru zilele reci, adaug intotdeauna un palton cu guler de catifea, pe care l-am cumparat din Londra la un pret infricosator de mare, cu sase ani in urma. Ati prins ideea. Aceste articole au incercat sa-mi trimita un mesaj. Din moment ce nu imi permit sa devin un program-stimul individual de retail, trebuie sa incep sa cumpar asa cum ma imbrac: sa evit carpele ieftine, in favoarea catorva articole scumpe, dar de calitate ridicata.

 

EXCELENTA VS EXCES. Acesta e felul in care si-au cheltuit oamenii banii de-a lungul timpului, in perioadele dificile. Potrivit Biroului de Analiza Economica al SUA, la varful Marii Depresiuni, in 1930, americanii au cheltuit 24% din veniturile lor doar pe haine si incaltaminte si 76% pentru alte nevoi (inclusiv alimente si locuinte). Prin contrast, anul trecut au cheltuit 13% pe imbracaminte si 50% pe necesitati. Desigur, in trecut nu existau haine de unica folosinta – uimitor de ieftinele articole lansate de branduri ca Tati, din Franta, sau Topshop, din Marea Britanie –, asa ca oamenii nu aveau de ales. Dar acum, odata cu scaderea veniturilor, vechile obiceiuri se reafirma.

Oamenii dau excesul pe excelenta, superficialitatea pe substanta. Sa ne uitam la cifre. In Statele Unite, vanzarile alimentare si de retail au scazut cu aproape 10% in decembrie si cu inca 2% in ianuarie. Cu toate astea, desi lanturile vestimentare la moda sau de gama medie, ca Saks Fifth Avenue, au de suferit, ultraclasicii cu reputatie pentru calitate inca se descurca bine: LVMH, care detine Louis Vuitton, a crescut cu 4% in 2008, iar Hermès, cu 8%. Gavin Davis, purtator de cuvant pentru Savile Row Bespoke, o asociatie formata din 12 croitori din Londra, spune ca grupul a inregistrat o crestere stabila a vanzarilor in ultimele trei luni, in ceea ce el numeste “zborul catre calitate”. Expertii estimeaza ca acest gen de crestere va continua. “Senzatia din magazine e ca exista o frecventa mai scazuta si o valoarea mai ridicata”, spune James Lawson, consultant la Ledbury Research.

NU DOAR HAINE. Tendinta e similara si in alte sectoare. In piata produselor de decoratiuni interioare, in timp ce lanturile ieftine ca Linens ‘n Things si Bombay Company s-au prabusit, producatorii la comanda si cei high-end inca se bucura de vanzari robuste. Incanto Group, un producator italian de mobila high-end, de mare calitate, spune ca vanzarile au crescut cu 30% in ianuarie si februarie. John Hart, director de creatie la Kohl Interiors, ce detine brandul american Bakers Furniture, sustine ca piata de mobila de lux “s-a tinut foarte bine in al patrulea trimestru (al anului trecut), cand impactul crizei financiare lovea cu adevarat”.

Analistii mentioneaza un fenomen similar in piata imobiliara, unde cele mai puternice vanzari sunt cele ale proprietatilor clasice, cu valoare mare, situate in locuri mereu populare, ca Upper East Side din New York ori statiunile de schi din Idaho. Iar Federatia Industriei de Ceasuri din Elvetia a anuntat in luna ianuarie ca singura categorie care a impulsionat exporturile inca de la inceputul lui 2008 au fost ceasurile placate cu argint sau aur. Lumea “cumpara mai strategic”, spune Pam Danziger, CEO-ul Unity Marketing. Asta inseamna ca evita toate lucrurile la moda in favoarea bunurilor durabile, traditionale.

ARGUMENTE. Motivul e simplu: calitatea merita. Bunurile scumpe, dar bine facute, in stilul clasic, aduc cateva mari avantaje in fata celor mai perisabile. Camasa H&M cadrilata, de 28 de dolari, cu guler excentric, parea o idee buna la magazin. Dar e aspra si iritanta, si nu va arata niciodata la fel de bine pe mine ca pe manechin. Intre timp, putinele, dar sobrele mele camasi de 180 de dolari sunt mult mai confortabile si flatante, incat e foarte probabil sa le port la nesfarsit.

Mai ales ca mai au un avantaj: calitatea dureaza. Camasile de lux – opusul celor care doar costa mult –, spre exemplu, au nasturi masivi de sidef, care sunt mai putin probabil sa se rupa la apasare decat cei ieftini, de plastic (a se vedea Republic, Banana). Iar apoi vine materialul. Erika Kawalek, autoarea cartii “Ragpicker”, o istorie culturala a hainelor la mana a doua, spune ca mare parte din speranta de viata a unui articol depinde de materialul din care e facut. Bumbacul Pima, de exemplu, e mult mai scump, dar e “superior in ceea ce priveste rezistenta si durabilitatea”, explica ea. “Asa ca poate fi purtat mai mult inainte sa dea semne de uzura”.

In cazul costumelor, avantajele sunt chiar mai pronuntate. Mark Henderson, vicepresedinte al Gieves and Hawkes, spune ca serviciul sau de costume la comanda Savile Row incepe oferindu-le clientilor posibilitatea de a alege dintre circa 10.000 de materiale, majoritatea fiind diverse tipuri de lana fina sau casmir tesute in Anglia. Dupa masuratori ample, costumele sunt realizate dupa trei probe, pe parcursul a circa 50 de ore (fata de 90 de minute necesare realizarii unui costum la fabrica). Aproape fiecare cusatura e facuta de mana; pentru ca se potriveste perfect, “nu pui cusatura sub presiune cand stai jos sau iti misti mainile”, spune Henderson. Drept rezultat, un asemenea costum la comanda poate rezista generatii intregi.

La fel si alte bunuri de lux care sunt intotdeauna la moda. In lumea artei, vanzarile de arta contemporana chineza au crescut la Targul de Arta Contemporana de la Shanghai, din luna septembrie, iar vechii maestri inca vand puternic; “Cantaret la cimpoi din profil”, o opera din 1624 a pictorului olandez Hendrick Ter Brugghen, s-a vandut pentru suma-record de 10,2 milioane de dolari, in ianuarie, la Sotheby’s din New York – cu 400.000 de dolari mai mult decat cea mai optimista estimare. Si licitatia Yves Saint Laurent din Paris, din februarie, a strans un record european de 484 de milioane de dolari, in parte datorita unor opere ca “Les Coucous, Tapis Bleu et Rose” a lui Matisse, care s-a vandut cu putin sub 45,3 milioane de dolari – dublu fata de valoarea estimata.

CATEVA SFATURI. Asta nu inseamna ca toti ar trebui sa navalim si sa spulberam ce ne-a mai ramas in portofoliu pe un Picasso (desi nu e o idee rea, daca ai banii). Tot ce ai nevoie pentru a economisi prin valoare e putina disciplina. Incepeti modest – o cravata Hermès, o pereche de pantofi Church’s. Tineti minte ca ceva costisitor nu inseamna neaparat ceva de calitate; cercetati inainte. Orice veti alege, evitati excentricitatile stilistice si asigurati-va ca optati pentru un lucru cu adevarat clasic, care va imbatrani frumos. Din fericire, aceste lucruri pot fi gasite acum la preturi neobisnuit de rezonabile. Retailerii ofera reduceri nemaivazute in orase precum Roma sau Paris.

Dar, daca vreti ca aceste comori scumpe sa reziste, trebuie sa le tratati cu respect. Kawalek, istoricul vestimentar, subliniaza ca, in timpul Marii Depresiuni, multi oameni aveau doar unu sau doua costume bune – nu degeaba li se spunea “hainele de duminica” –, asa ca le tratau cu dragoste. “Exista un singur fel de a descrie vechiul mod de gandire, si acesta e «ingrijire»“, spune ea. Pentru a se asigura ca hainele lor aveau vieti indelungate, oamenii luau masuri speciale: le spalau imediat ce le dadeau jos, corectau defectele imediat ce apareau si reparau obiectele imediat ce se stricau. Exista semne ca cei care merg astazi la cumparaturi au inteles deja mesajul; “New York Magazine” a scris, in februarie, ca afacerile cizmarilor si magazinelor de reparatii au crescut binisor.

O ultima recomandare: in timp ce ne ajustam la realitatile economice, ar putea fi o perioada buna sa scapati de toate acele lucruri ieftine, trendy, pe care nici nu le folositi. Eu am decis, de exemplu, sa renunt la surplusul de camasi (la insistentele editorului meu, dezvaluire integrala: numarul total e de circa 62, mai putin cele din debara, pe care n-am avut rabdare sa le numar), donand excesul unei organizatii ca Dress for Success, care furnizeaza haine de lucru nevoiasilor si somerilor, pentru a-i ajuta sa gaseasca locuri de munca. E un gest responsabil din punct de vedere economic si social. De fapt, ma face sa ma simt atat de bine, incat as putea decide sa sarbatoresc. Dar nu prin cumparaturi. Doar daca, bineinteles, stiti vreo oferta trasnet.