Gabor cu palarie, de la Targu-Mures, domnu’ Gabi aduce din Germania, de la un angro, blanuri la a doua, a treia, a patra mana. Aduce cateva tone, cu un camion, cam o data la doua luni. Tine sa-mi explice ca blanurile sunt dezinfectate la vama. Investeste intre 10 si 30 de mii de euro pentru fiecare transport si afacerea merge struna, „cu tot cu datorii...”

Mandru de marfa expusa, il vezi sucindu-si tacticos mustata, scuturand si pieptanand blanurile, ca sa atraga clientela. In zi oficiala de targ, cand scoate blanurile cele mai frumoase, vin avocati, profesoare, doctori si asistente medicale special sa cumpere.

Nevasta il stie „mai mereu pe drumuri”. De acasa in toata tara. Ca sa mearga afacerea, e nevoie sa faci drumuri si mai ales „sa dai din gura si sa le probezi pe dame”.

Piata Traian din Brasov nu e singura in care poti rascoli prin gramezile de blanuri. In fiecare luni, piata de vechituri „Versace” din Oradea se umple de targoveti care vand blanurile aduse „la balot, din afara” si de pensionari care isi vand pe nimic propriile caciuli si haine de blana. Se spune ca prin aceasta piata second-hand trec chiar si in perioada geroasa peste trei mii de oameni, zilnic.

Maldare de blanuri, mai mult artificiale, insa, decat naturale, gasim si in pietele de vechituri din Satu Mare, Cluj sau Bucuresti. Comerciantii de blanuri aduse cu camionul in special din Italia, Anglia si Danemarca, isi expun marfa si in cel mai mare targ second-hand din sudul tarii - „Molia” - la Curtea de Arges. Intalnirea se da intre cei din Arges, Sibiu, Valcea si Targu Mures, in fiecare miercuri si joi. Pret mic, blana de lux, o eventuala micoza „de lux”...