In prezent imi place foarte mult albul, dar e greu sa obtii albul perfect. In liceu obisnuiam sa port niste pantaloni de catifea reiata de culoarea porumbului, sau unii din piele intoarsa cu niste adidasi. Era catre sfarsitul anilor '80, intelegeti... Nu cred ca exista o corelatie intre stilul meu personal si creatiile mele. Stilul meu vestimentar este absolut ingrozitor, banal, comod si chiar neingrijit. Cand fac un efort, ma imbrac in Louis Vuitton din cap pana-n picioare. Sunt sigur ca fac o greseala stilistica in fiecare zi, dar nu-mi place sa judec felul in care se imbraca ceilalti. Ma intereseaza mai mult designul decat sa asortez lucrurile conform unor reguli. Probabil ca nu inteleg regulile tinutelor pentru covorul rosu. Mi se par arbitrare.

Exista vreo sase persoane diferite pe care i-am combinat pentru a crea o muza. Prietenii si filmele ma inspira. Cu ceva timp in urma, intr-o seara am urmarit Last Exit to Brooklyn iar Jennifer Jason Leigh mi s-a parut absolut fantastica. Am facut cateva schite dupa aceea. Sigur ea va aparea in unele din creatiile mele viitoare. Admir foarte mult stilul lui Katie Grand (editoarea revistei Pop). Este spontan, chiar daca pare gandit, dar de fapt este intuitiv - pur si simplu ea isi pune cateva haine pe ea, care arata bine.

Mama si sora mea poarta haine create de mine. Tatal meu nu... inca. Dar sunt norocos ca vedetele cu care am lucrat sunt inteligente. Exista o relatie nemaipomenita cu Thandie Newton, care este adorabila.

 

Moda din magazinele obisnuite, de pe High Street, mi se pare fascinanta. Cred in democratizarea designului, iar una din ideile colectiei mele pentru New Look era ca nu vroiam sa copiez alte modele, pur si simplu, ci chiar sa fac un lucru nou. A fost o experienta pozitiva. Este foarte dificil sa alegi materiale bune si sa ai grija ca finisajele sa fie de calitate, totul intr-o marja stransa de pret. Vrei ca hainele sa placa si sa se vanda, in timp ce atunci cand faci o colectie pentru o prezentare de moda stii ca anumite creatii nu se vor vinde, dar sunt bune pentru publicitate. Cu toate astea, tot ce creezi pentru un magazin trebuie sa se vanda. E o disciplina complet diferita. Am reusit sa o am pe Drew Barrymore ca imagine a colectiei pentru ca m-am gandit ca ea reprezinta stilul New Look, pentru ca e "cool". E o femeie cu un trecut interesant, stie sa isi traiasca viata. Nu este doar un corp frumos din punct de vedere estetic, incerc sa evit acest gen de clisee. 

 

Din cand in cand, sunt intrebat de problema marimii zero. Nu mi se pare interesanta din perspectiva designului si prefer sa prezint hainele pe o femeie, nu pe o copila prepubescenta, dar banuiesc ca e vorba de o preferinta personala. Sunt sigur ca, fiind heterosexual in lumea modei, creatiile mele sunt modificate, in subconstient. Cand studiezi moda la facultate, mai ca esti considerat un outsider daca esti heterosexual.

Moda m-a invatat sa verific intotdeauna daca sireturile pantofilor sunt legate. Lenea este defectul pe care il urasc. Eu sunt genul de om care face in permanenta cate ceva. Ma trezesc la sase dimineata si merg sa inot inainte de a veni la studio. Desenez de mana, apoi scanez schita in calculator, iar apoi la joc in Photoshop. E bine sa vezi toate culorile cum se schimba rapid pe ecran, iar pentru mine a fost bine ca mi-am putut crea propriul calculator (cu Intel) pentru ca sa pot face toate modificarile cum vreau eu. Lucrez indeaproape cu designerul nostru care se ocupa de imprimeuri, stam si disecam ce anume ne place, apoi incercam sa modificam lucrurile, ne prostim. Pur si simplu, vrem sa vedem la ce rezultat putem ajunge. Imi place sa lucrez cu prieteni: daca crezi ca ceva e o tampenie, poti sa o spui cu voce tare. Lumea pune prea mare pret pe politete.
 

Vreau sa continui sa ma distrez si sa muncesc. Mi-ar placea sa lucrez pentru un spectacol de teatru in West End. L-am intalnit pe Antony Price la inmormantarea Isabellei Blow, iar el face sacourile pentru Joseph.  Izzy a fost o doamna minunata. Inmormantarea ei a fost de-a dreptul spectaculoasa. Am stat in spatele biserii pentru a ma uita la cap. Totul era de o frumusete stranie. Iar ea a fost unica. Astazi nu prea mai gasesti personaje atat de colorate.

 

Mi-ar placea sa invat planorism, desi o data mi s-a intamplat sa fiu prins intr-un accident de avion, in Geneva. Avionul a luat foc, iar usa era blocata, a trebuit sa ii trag un picior ca sa o putem deschide. A fost o nebunie! Eram cu Stuart Vevers si, dupa ce am deschis usa avionului si toboganele de cauciuc s-au umflat, a trebuit sa plonjam in jos pe carnatii aia gonflabili. M-am uitat in urma sa il vad pe Stuart, cobora in viteza pe toboganul din mijloc de parca era la un rodeo. A fost cu adevarat inspaimantator. Totusi, cred ca mi-ar placea sa invat sa pilotez un planor - linistea si calmul din aer...