In acelasi stil, inspirat de formele cariatidelor, de drapaje si croielei savante au creat Alix Grès si Jean Dessès. Neoclasicismul a iubit din totdeauna culorile distinse, rafinate si nobile.  Gama este destul de restransa si in principal neutra: alb, negru, griuri, antracit, petrol, albastru inchis ... intr-un cuvant toate culorile stinse, feminine dar nu provocatoare.  

Culoarea nu a fost o tema in sine pentru neoclasicii modei, ci un instrument care innobila forma pura, croiul atent studiat sau un detaliu impecabil.  Iata de ce combinatiile de culori vor fi mereu sobre: ... albul imaculat al Antichitatii .... negrul auster al Spaniei catolice ... griul statuilor de piatra.  Neoclasicismul anilor ‘90 a cunoscut elemente Empire, drapaje (Valentino, Versace), a reinterpretat anii ‘30 sau formele antice, a cautat naturaletea si sinceritatea liniei, a recuperat linile fluide.
 

Madeleine Vionnet a fost numita "Euclid al modei" pentru ca formele geometrice i-au dominat toate colectiile: maneci triangulare, triunghiuri in jurul gatului, stele, cercuri inlantuite, nervuri, aplicatii, noduri ca element de decoratie sau trompe l'oeil.  Rochiile ei inspirate de Antichitate erau din crep greu si fixate pe corp doar in cateva puncte, pastrau supletea unui drapaj liber caruia doar corpul ii dadea volum si miscare, unele aveau nervuri ceea ce conferea clientei o imagine sculpturala asemeni statuilor antice.  Uneori modelele erau asa de complexe incat clientele reveneau dupa indicatii de folosire.  Piesele de baza din costumul grecesc (peplos doric, chiton ionic, himation) devin la ea pretext pentru fluditatea tinutelor desprinse parca din friza Partenonului.  Dar la un moment dat, la mijloc de ani ’30 introduce pliseul radial si lameul. Afrodita este detronata de Isis, iar formele egiptene amintesc de decorul in aur al perioadei Tutankhamon.

Alix Grès a ramas cunoscuta in istoria modei pentu rochia greceasca, o forma clasica distilata incepind cu anii ’30.  Sunt rochii uni, fara ornament de suprafata, realizate din duble lungimi de jersey de matase, fara maneci si cu o extrem de elaborata tehnica de microplisare.  Ele amintesc de sculpturile antice si fiecare rochie era drapata minutios cu mana in pliuri fine.  La finele anilor ’50, in urma unei calatorii in India drapajul grec este imbogatit cu cel al sari-ului purtat de zeitele indiene.
 

Yves Saint Laurent prin colectiile africane din anii ’60 aduce universul tribal bogat ornamentat, iar zeitele nu vor mai fi acum cele ale Occidentului, culminand, ulterior, in colectia China din anii ’70 cu rochia dragon.  Divinitatile africane il vor inspira si pe Jean Paul Gaultier.

De la zeita din Panteon resuscitata de Galliano si McQueen s-a trecut la cea de pe covorul rosu, iar starul de cinema a devenit cea careia i se inchina designerii.  Valentino si Armani au consacrat un stil asociat de atunci cu Oscarul si divinitatile lumii contemporane, iar Muzeul Metropolitain din New York le-a consacrat o expozitie acum 4 ani – Godess – sau zeitele in moda.

In acest sezon imaginea zeitei a inspirat din nou unii designeri care propun rochii drapate, fluide sa cu un umar dezgolit, coborate parca dintr-un panteon imaginar.  O privire in trecut ne arata ca zeitele au patronat din totdeauna cei mai cunoscuti designeri.
 

Zeitele grecesti: Vionnet si Grès

Zeitele egiptene: Vionnet si Versace ulterior detronati de Galliano

Zeitele indiene: Grès si Gaultier

Zeitele africane: Yves Saint Laurent

Zeitele chinezesti: YSL si Galliano

Zeita metalului: Paco Rabanne

Zeitele din spatiu: Mugler

Zeita tehnologica: Husseyn Chalagan