Turbanul Sikh (regiunea Punjab) este inseparabil de mai bine de 500 de ani de aceasta credinta religioasa (shihism) unde portul lui este obligatoriu fiind considerat un cadou al Guru-ului reprezentand astfel respectabilitate si nobilitate si, desigur, un imens simbolism spiritual.

Turbanul Rajasthan, tipic acestei regiuni din India este purtat de barbati fiind de o mare varietate.  Se spune ca stilul sau se schimba tot la 15 km, indicand adesea nu doar caracteristicile comunitatii, cat si pozitia sociala.  Turbanul in culorile islamice este purtat de invatati, cel negru este purtat de descendentii lui Muhammad (fiind de alfel impuse si de regimul taliban in Afghanistan), cel alb masiv este purtat in Sudan ca simbol de status social, iar in zona Golfului Persic (Oman) traditia sa este inca puternica.

Scrierile vedice fac referinte la turbane, iar vechii persani purtau un fel de palarie conică infasurata in benzi textile.  In timpul Profetului arabii purtau deja turbane, folositoare in climatul desertic arid.  In perioada primelor patru califate se genereaza reguli pentru portul turbanului, care devin reguli generala in teritoriile islamice.  Perioada de "glorie" a turbanului poate fi asimilata Imperiului Otoman.  Forma este rotunda, dimensiunea enorma fiind adesea "construita" in jurul unui con sau schelet vizibil in partea superioara.  In secolul al XIX-lea turcii renunta treptat la turban in favoarea fesului.  Cerinta islamului ca fruntea sa atinga pamantul in momentul rugaciunii explica poate portul acestui tip de accesoriu in defavoarea palariilor occidentale.

O constructie complicata, un fel de scufie asemanatoare turbanului, este la moda in Europa la mijlocul sec al XV-lea in nobilimia burgunda, dar mai ales in nordul continentului in zonele flamande asa cum reflecta multe din tablourile lui van Eyck.  Cerintele occidentale presupuneau scoaterea "palariei" in biserica si in fata unei persoane de rang superior, fapt extrem de dificil cu un turban autentic.  Turbanul castiga in popularitate la sfarsitul secolului al XVII-lea.  In societate se purtau peruciile greoaie dar in mediul intim al casei portul unui turban nu este ceva neobisnuit.  Acest fapt este influentat si de fascinatia din epoca pentru exotismul oriental sau extrem oriental reliefat in rococo-ul francez sau echivalentul britanic.  Cateva tablouri ii infatiseaza pe Voltaire sau pe Jean Jacques Rousseau in asemenea tinute relaxate de interior.

La inceputul secolului al XIX-lea turbanul este asociat rochiilor cu talie inalta purtate atat in Franta (stil Empire) cat si in Anglia (Regency). 

Incursiunea lui Napoleon in Egipt a adus in Europa nu doar fascinatia pentru aceasta cultura si studiul hieroglifelor dar si artefacte ale lumii musulmane.  Fascinatia pentru Orient (fie ca este vorba de Maroc sau de mai indepartata Arabie) se regaseste la pictorii neoclasici (Ingres - Marea Odalisca), romantici (Delacroix - Moartea lui Sardanapal) culminand cu un curent numit "orientalism" in care stiluri picturale diverse sunt unite sub aceeasi sursa de inspiratie.  In Anglia victoriana turbanul este in mod evident asociat cu India.

Aparand ca o nota de exotism in peisajul costumului occidental, turbanul dispare treptat pentru a reveni in perioada 1910 - 1914.  Baletele Ruse vor schimba radical lumea teatrului si a modei din Europa prin spectacolele pline de culoare, prin costumele lui Bakst (Sheherezada, Cleopatra, Zeul Albastru).  Este momentul in care Paul Poiret propune siluetele de inspiratie persana (fireste cu turbane) dar si o petrecere extraordinara "Cea de a 1002 noapte".  Brusc, imensele palarii sunt demodate de noua forma, turbanul cu egreta, toca cu pene si o intreaga enciclopedie de forme orientalizate.  Lumea pariziana devine un imens harem.  Dupa primul razboi mondial gustul oriental persan devine desuet in moda.  Turbanul la randul lui este prezent sporadic in costumele de music hall create de Erte.

La sfarsitul anilor '30 dar mai ales in anii '40, portul turbanului devine o caracteristica a modei - dar ceea ce se poarta in filmele MGM si ceea ce se poarta la Paris au ratiuni total diferite.  In marile productii cinematografice palaria - turban are o sursa mai degraba exotica (Carmen Miranda, enormele cosuri de fructe).  Gustul pentru inotul sincron si marile scenografii acvatice a inspirat acest nou tip de turban, diferit de cel oriental.  In paralel in timpul razboiului Franta se confrunta cu mari probleme textile.  Palarile turban au fome dintre cele mai ingenioase, iar materialele/accesoriile sunt dintre cele mai neobisnuite combinand arta reciclajului cu artizanatul.  Numeroase reviste feminine aveau articole pe tema "cum sa iti faci un turban dintr-o rochie uzata" sau "10 modalitati de a-ti drapa turbanul".

Moda retro de la inceputul anilor '70 va readuce prin Yves Saint Laurent turbanul in centrul atentiei.  Dar el este concurat de formele exotice africane (si azi in Paris turbanul multicolor este o piesa tipica a femeilor africane) si de cele orientale din colectia Baletele Ruse.  La mijlocul anilor 80 turbanul evoca la Jean Louis Scherrer, Ungaro, YSL si chiar Chanel glamour-ul filmelor hollywoodiene.  In serialul Dinastia nu multe sunt tinutele lui Alexis fara turban sau palarie imensa.

Retrospectiva Poiret de la New York, venirea in forta din urma a temei India, poezia retro a la Prada si cea Vermeer a la Vuitton, actualitatea temei orientale dar si a spiritului vintage (70's), interpretarea Monaco a la Chanel si poate mai ales un raspuns exotic adus trendului Space Age ma face sa cred ca turbanul este un accesoriu de studiat in urmatoarele sezoane.