Datorita lui Carrie Bradshaw - eroina pasionata de pantofi din Sex and The City, jucata de Sarah Jessica Parker - numele creatorului de pantofi este astazi cunoscut tuturor femeilor din intreaga lume, fie ca isi permit sau nu sa isi cumpere o pereche (cei mai ieftini incep pe la 420 €).

Sunt mai bine de 35 de ani de cand Blahnik a desenat prima sa pereche de pantofi - pentru sotul si partenerul de creatie al Celiei Birtwell, Ossie Clark -, iar astazi, la 65 de ani este mai ocupat ca niciodata si nu are nici cea mai mica intentie de se retrage din lumea modei.  "In ziua cand voi incepe sa ma plictisesc, ma voi opri", declara el intr-un interviu pentru Vogue-ul britanic. "Dar nu cred ca acest lucru se va intampla prea curand.  Cand sa am timp sa ma plictisesc?"

Chiar asa.  Nu doar continua se ocupe de supravegherea designului si productiei manuale a peste 400 de perechi de pantofi anual - fiecare dintre acestia fiind ilustrati prin desene elegante in cerneala -, dar Blahnik are intotdeauna o sumedenie de proiecte prestigioase n derulare. 

Cel mai recent dintre acestea a fost desenarea si producerea tuturor perechilor de pantofi pentru opulentul si extravagantul Marie-Antoinette - ultimul film al Sofiei Copolla, in care joaca Kirsten Dunst si care a avut premiera la Cannes in vara lui 2006.  "Cand am fost sunat de catre producatorii filmului, am renuntat la orice alt proiect", spune el in acelasi interviu. "Eram copil, iar mama citise o biografie a Mariei Antoinetta, eu am citit versiunea scrisa de Antonia Fraser.  Abia am asteptat sa vad filmul.  [Producatorii, n.red] mi-au spus doar "Fa-i sexy", dar am vrut sa creez ceva academic."  Asa ca a inceput prin a studia modele originale din secolul al 18-lea in muzeele Parisului si in muzeul Victoria & Albert din Londra.

Multe dintre modelele pantofilor lui sunt exclusive si unicate, altele fiind produse in numar redus.  De-a lungul anilor, Blahnik a desenat colectii de pantofi care sa completeze munca unora dintre cei mai cunoscuti designeri: Yves Saint Laurent, Emmanuel Ungaro, Calvin Klein, Perry Ellis, Bill Blass, Fiorucci, Zandra Rhodes, Jean Muir, Jasper Conran si Rifat Ozbek.

Pentru ca tot am amintit de modelele-unicat, una dintre cele mai faimoase cliente ale sale este excentrica si inimitabila Anna Piaggi.  Invariabil, ea selecteaza o pereche de pantofi Blahnik pentru a-i asorta la restul hainelor sale neobisnuite. Iata cum isi descrie Anna o tinuta tipca: "O haina Lanvin din catifea neagra de pe la 1925, un tricou din jerseu de bumbac de la Missoni cumparat in 1975, pantaloni bufanti de cadana, croiti din matasea unui kimono, pantofi Blahnik din piele intoarsa gri bordati cu blana de nurca, ca bijuterie un cristal iceberg cu margele portocalii creat de Fouquet."

Blahnik, din tata este ceh si mama spaniola, si-a petrecut copilaria in Santa Cruz, in insulele Canare. Interesul lui pentru pantofi a aparut la o varsta frageda.  Mama lui, care iubea orice ar fi fost creat din satin sau brocart, isi comanda incaltamintea la atelierul lui Don Christino, pantofarul cel mai cunoscut al insulei.  Blahnik i-a mostenit dragostea pentru neconventional si, in unele interviuri, isi aminteste cum in copilarie ar fi vazut un cufar plin cu pantofi creati de Yanturni, designerul rus si curatorul muzeului Cluny din Paris. 

Pantofii mamei sale, din brocart, matase si dantela veche, incheiati cu catarame din metal, erau eleganti si usori - caracteristici pe care Blahnik a cautat intotdeauna sa le obtina si in propriile sale creatii.

La absolvirea scolii, paraseste casa parinteasca pentru a studia arta,  literatura si arta renascentista la Geneva si Paris.  Mai tarziu, catre sfarsitul anilor '60, se stabileste la Londra unde incepe sa lucreze ca buyer intr-un boutique de moda.  In foarte scurt timp, devine un personaj obisnuit in viata boema si pe scena modei londoneze.  Iar astazi, Blahnik, care se auto-descrie drept "un simplu baiat muncitor", se tutuieste cu celebritatile modei si cinematografiei: Anna (Wintour), Anjelica (Houston), Kate (Moss), Naomi (Campbell).

Atmosfera anilor '70 era plina de culoare, amuzament si aventura. Descoperirea fustelor mini atragea atentia asupra picioareler si, inevitabil, a creat necesitatea reinterpretarii incaltamintei. Ideile creative ale lui Blahnik nu s-au lasat asteptate.  Flori si panglici au aparut legate de glezne, precum si forme decupate sau aplicatii.  Violetul devenise culoarea cea mai trendy, iar in designurile lui si-au facut aparitia botine, cizme cu sireturi si cu tocuri solide din piele sau din furnir lacuit, talpi din crepe si, nu in ultimul rand, pantofi care pareau facuti din piele uda.

Descoperirea lui s-a produs in 1971, in timpul unei vacante la New York cu prietena sa, Paloma Picasso.  Diana Vreeland, celebra editoare a Vogue-ului american, il invitase sa o cunoasa iar el i-a arata o parte din desenele sale - unele chiar includeau pantofi.  Vreeland a fost impresionata de infatisarea lui excentrica - venise imbracat intr-un oribil costum cadrilat alb cu rosu - dar si de catre desene.  A decretat pe loc ca Blahnik ar trebui sa creeze incaltaminte.  Iar el s-a supus dorintei ei.

La fel ca si contemporanii sai, Karl Lagerfeld si Yves Saint Laurent, Blahnik este interesat de mult mai multe subiecte pe langa istoria, producerea sau designul incaltamintei. Un minut discuta despre cinematografie si unul din filmele lui Michael Powell din 1947, Black Narcissus - "perfectiune", declara el -, in minutul urmator se indigneaza din cauza sumelor exorbitante platite unor fotbalisti. Apoi, printr-o neasteptata conexiune de sinapse, revine la unul din subiectele sale preferate. In acelasi timp, mimeaza un atac de inima la aducerea aminte a faptului ca studentiii sai de la Colegiul Regal de Arta (unde este profesor invitat la sectia de Design) habar nu aveau cine este Cecil Beaton.

Intr-un fel, Blahnik s-a nascut in secolul gresit.  Este in permanenta stupefiat de superficialitatea si prostia lumii din jurul lui, de aici si reactia fata de studenii sai. "Simt ca este datoria mea sa vorbesc oamenilor despre aceste lucruri". Pe de alta parte, toata stralucirea si publicitatea care inconjoara lumea modei il obosesc. "Mi-e groaza de ea - nu sunt deloc o persoana sociala", se confesa in acelasi interviu.  "Viata mea nu este deloc interesanta.  Publicitatea este o chestiune dificila pentru mine, un maraton.  Dar aceasta e natura industriei, trebuie sa fii vazut".

Si vazut este: pentru ca reuseste sa traiasca cu doar cateva ore de somn pe noapte, iar zilele - alimentate cu ciocolata si dulciuri - si le petrece zig-zagand mapamondul, verificand productia fabricilor sale si fiind prezent la tot felul de gale simandicoase.

In acelasi timp, Blahnik este constient de puterea celebritatii.  Pe langa faptul ca este unul dintre numele cele mai recunoscute din moda, succesul sau se datoreaza in parte si sustinerii oferite de alte celebritati.  Mega-brandul care este Manolo Blahnik a fost construit datorita picioarelor celor bogati si celebri - cele mai cunoscute fiind piciorele fictivei Carrie Bradshaw.

Deseori, Blahnik este cautat de alti designeri pentru a incepe colaborari de mai lunga sau mai scurta durata.  Cu toate acestea, cum ii priveste cu amuzament pe multi dintre contemporanii sai, alege sa lucreze cu putini - printre care Oscar de la Renta si Calvin Klein. "Imi plac persoanele care experimenteaza", spune el.  Ii plac Dolce & Gabbana si admira hainele create de Nicolas Ghesquiere pentru Balenciaga. "Dar pantofii lui sunt oribili.  Azzedïne Alaia - el este singurul care imi place cu adevarat. Rochiile lui sunt cele mai frumoase.  Hainele lui, chiar si pantofii-platforma, sunt frumoase.  Restul este gunoi." 

Intr-adevar, pantofii lui Blahnik nu sunt deloc asemanatori modelelor trendy de astazi - cu tocuri groase sau talpi platforma - ci raman eleganti, clasici, senzuali si extrem de feminini.  

Cu toate acestea, recunoaste ca a avut si el partea lui de dezastre: "Uneori creez lucruri oribile, care ma dezgusta.  Daca va uitati in cartea mea, Manolo Blahnik Drawings, veti vedea cateva orori.  Prin anii '70, am facut cateva perechi cu talpa platforma; parca erau Frankenstein."

Spre deosebire de competitorii sai (Louboutin, Jimmy Choo), Blahnik este inca proprietarul firmei sale si nici nu se gandeste sa vanda din actiuni - desi a avut numeroase oferte (in 2004, Tamara Mellon a vandut pachetul majoritar de actiuni al companiei sale, Jimmy Choo, pentru aproximativ 97 milioane de euro).

In urma cu cativa ani, Blahnik a fost onorat prin aparitia unui articol biografic in The New Yorker, in care pantofii sai erau descrisi nu doar ca obiecte ale dorintei ci chiar ale veneratiei, iar Cynthia Marcus, VP al retelei de retail Neiman Marcus, descria revistei Women's Wear Daily "pelerinajul anual" pe care clientele fidele ale lui Blahnik il fac la magazinele dn Dallas, Beverly Hills sau White Plains. In acelasi interviu, ea explica ca pentru Neiman Marcus, pantofii Blahnik sunt o emblema: "Tendinta acum este catre pantofi sexy si frumosi, catre lux, iar Manolo a insemnat intotdeauna aceste lucruri - iar acum mai mult ca oricand."

Citate amuzante

- Blahnik despre cele mai urate picioare pe care si le poate imagina:  "Poate in L.A, un cersetor incaltat cu sandale ca cele de pe vremea lui Isus, cu unghiile de la picioare negre de murdarie.  Cred ca asta inseamna hidos"
- Blahnik despre Manolo The Shoe Blogger: "Scuze, nu sunt eu.  Dar e foarte amuzant, nu-i asa? Fenomenal de caraghios!"
- in cultura pop: "She wore a ribbon on her left manolo" (vers din cantecul Close but No Cigar, de Weird Al)